TOPOGRAFIE

1. ASPECTE GENERALE ALE MĂSURĂTORILOR
TERESTRE
1.1 OBIECTUL MĂSURĂTORILOR TERESTRE
Ştiinţa măsurătorilor terestre are ca obiect de studiu totalitatea operaţiilor de teren şi de
calcul, care sunt efectuate în vederea reprezentării pe plan sau hartă a suprafeţei
terestre într-o anumită proiecţie cartografică şi scară topografică. Conţinutul
măsurătorilor terestre a evoluat de-a lungul timpului odată cu dezvoltarea societăţii,
fiind dependent de realizarea unui scop utilitar legat de activitatea economică şi,
respectiv, a unui scop ştiinţific legat de determinarea formei şi dimensiunilor
Pământului.
Efectuarea măsurătorilor pe teren, prelucrarea datelor şi reprezentarea corectă pe
planuri şi hărţi a elementelor de planimetrie şi a formelor de relief ale terenului, se
bazează pe folosirea unor instrumente topografice şi geodezice, mijloace de calcul şi de
raportare grafică, care necesită cunoaşterea unor noţiuni teoretice şi practice din
diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii.
Astfel, pentru folosirea practică a instrumentelor topografice şi geodezice, în vederea
măsurării exacte a unghiurilor şi distanţelor sunt necesare cunoştinţe de optică
geometrică, mecanică fină, rezistenţa materialelor şi altele. Pentru prelucrarea
rezultatelor măsurătorilor din teren sunt necesare metode de calcul, ce se bazează pe
noţiuni de geometrie, trigonometrie, algebră, analiză matematică şi informatică.
Întocmirea şi execuţia grafică a planurilor şi hărţilor, presupune folosirea cunoştinţelor
de desen topografic şi cartografic, cu ajutorul cărora se reprezintă diferitele obiecte şi
forme ale terenului, printr-o proiecţie ortogonală, pe plan orizontal.
Ştiinţa măsurătorilor terestre cuprinde o serie de ramuri principale, ce se diferenţiază
între ele atât prin obiectul activităţii, cât şi prin metodele şi instrumentele folosite în
procesul de măsurare, din care, se menţionează:
Geodezia, se ocupă cu studiul, măsurarea şi determinarea formei şi dimensiunilor
Pământului sau a unor părţi întinse din suprafaţa acestuia, precum şi cu determinarea
poziţiei precise a unor puncte fixe de pe teren, ce formează reţeaua geodezică de sprijin
pentru măsurătorile topografice. În cadrul măsurătorilor geodezice, care se execută pe
suprafeţe mari, se ţine seama de efectul de curbură al Pământului.
Topografia, se ocupă cu studiul, măsurarea şi reprezentarea pe planuri şi hărţi a
terenului cu toate formele de planimetrie şi de relief existente. În cadrul măsurătorilor
topografice, ce se execută pe suprafeţe mici, nu se ţine seama de curbura Pământului.
Măsurătorile de teren împreună cu reprezentarea lor pe plan se numesc ridicări
topografice. Rezultatul concret al unei ridicări topografice este planul topografic sau
harta topografică, pe care punctele de pe suprafaţa terestră sunt redate prin cele trei
coordonate x, y, h, adică atât în plan cât şi în spaţiu. Ca urmare, în cadrul topografiei se
disting două părti disticte: