TOPOGRAFIE

În unele cazuri în centrele populate se mai utilizează ca semnale diferite părţi ale
construcţiilor mai înalte cum ar fi: vârfurile turnurilor de biserică, paratrăsnete la coşuri
de fabrică, castele de apă şi alte semnale.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un semnal topografic sunt:
� să se deosebească net de obiectele înconjurătoare ca formă şi colorit, ca să
fie vizibil de la distanţa mare;
� să fie stabil şi solid, stabilitatea semnalului să permită măsurarea
unghiurilor pe vânt de intensitate medie;
� să fie construit din material rezistent;
� să apară simetric din orice direcţie s-ar face vizarea.
3.3. DESCRIEREA TOPOGRAFICĂ A PUNCTELOR TOPOGRAFICE
Descrierea topografică constituie un act de identitate întocmit pentru fiecare punct
marcat şi semnalizat şi serveşte la găsirea uşoară pe teren a punctului în caz de
dispariţie sau deplasare la reconstituirea punctului pe baza marcării din subsol.
Descrierea topografică furnizează următoarele informaţii:
Date tehnice- care cuprind următoarele repere: foaia de hartă în care se află punctul,
numărul punctului, felul bornării şi al semnalizării, înălţimea semnalului, anul bornării,
coordonatele absolute (X,Y) ale punctului.
Schiţa de reperaj are scopul de a indica precis atât poziţia bornei în raport de detaliile
caracteristice cele mai apropiate care reprezintă siguranţă că se vor păstra cât mai mult
pe teren, cât şi a punctului faţă de cele mai apropiate localităţi şi detalii mari, cu
precizarea căilor de acces.
Reperajul bornei se face prin măsurarea distanţelor până la cel puţin două detalii
permanente, cum ar fi: construcţii, colţuri de gard, pomi, stâlpi, fântâni, încrucişări de
drumuri. Detaliile faţă de care se reprezintă punctul, trebuie să fie uşor de găsit pe teren
şi totodată precis indicate pe schiţa de reperaj.
Descrierea în cuvinte – se referă la poziţia locului unde se găseşte punctul cât şi
indicarea căilor de acces către punct.