TOPOGRAFIE

se observă că y = 0 numai când B =A şi asemănător şi pentru C.
2 - Cazul când α= -β �
cc cc a b
b
y � � �sin
1 ( cos B � cos A)
, dar a � sin A
sin A sin A
sin B
cc cc a b
y � � �sin
1 ( cos B � cos A),
sin A sin A
cc cc
y � � �sin
1 �b(
ctgB � ctgA)
Eroarea y poate deveni zero numai dacă se anulează paranteza.
cos B cos A sin Acos
B � sin B cos A
� � ctgB � ctgA � � �
�
sin B sin A sin Asin
B
7.7
sin( A � B)
�
1
[cos( A � B)
� cos( A � B)]
2
7.8
2sin
C
dar A � B � 200g
� C � � �
cos( A � B)
� cos C
7.9
Valoarea minimă pentru Σ se obţine atunci când numitorul este maxim, adică cos(A-B) = 1
şi aceasta numai când A = B.
Se admit ca unghiuri normale in triunghiuri, unghiurile cuprinse între 40 g si 80 g , minim 30 g .
Proiectarea punctelor de îndesire a reţelei de triangulaţie locală.
Se vor stabili punctele care vor fi determinate prin intersecţie înainte (antene, coşuri de
fum, cruci de biserici, etc.), intersecţie înapoi sau intersecţie combinată.
Recunoaşterea terenului si definitivarea proiectului:
- Definitivarea proiectului de marcare şi semnalizare a punctelor
- Să fie asigurat accesul la puncte cu materiale şi instrumente
- Terenul din jurul punctelor să fie stabil
-Terenul să nu fie cu vegetaţie înaltă, care să împiedice vizibilitatea între puncte,
eventual curăţarea şi defrişarea terenului din jurul punctelor de pe traseul bazei.
7.2. TIPURI DE REŢELE DE MICROTRIANGULAŢIE
În funcţie de forma terenului şi de obstacolele pe care trebuie să le evităm şi în funcţie
de relieful terenului, se aleg tipuri de reţele de triangulaţie locală.
În principiu, punctele de triangulaţie se aleg pe locuri dominante, ca să se asigure o cât
mai bună vizibilitate în tur de orizont, la cât mai multe puncte de triangulaţie vecine.
Tipurile principale de reţele de triangulaţie locală sunt:
Poligon cu punct central – cu baza normală si baza scurtă (figura 7.3).
Reţeaua de triunghiuri care formează un poligon cu punct central se aplică în cazul
terenurilor întinse în toate direcţiile şi cu suficientă vizibilitate.