o_19dpserei19qdf0i1qe21l2fmlfa.pdf

fecior al lui Jder.
— A fost feciorul lui Jder, înălţate Doamne. Acuma trăieşte întru mare smerenie, despărţit de toate cele
lumeşti.
— Bine. Îmi place acest călugăr. A fost şi la Sfântul Munte
— A fost, înălţate Doamne. S-a întors chiar în primăvara asta.
— Şi-a mai sporit învăţăturile lui tainice
— Măria ta, grăi cu glas coborât prea sfinţitul Iosif, Nicodim a aflat învăţătură nouă despre vedenia
sfântului Ion Teologul. Mai ales măria ta trebuie să cunoşti ce spune cuvioşia sa.
— Poate să desfacă înţelesuri din Apocalips Asta îmi place. De aceea te poftesc să-l chemi lângă mine.
La poruncă, ieromonahul Nicodim veni să se aşeze pe un scăunaş în stânga lui Vodă, cu înfăţişare
cuviincioasă de umilinţă.
— Cuvioase Nicodime, zise Voievodul, împingând înaintea sa talgerele de argint; astăzi cuget mai mult la
cele despre care am mai vorbit noi altădată: cele sufleteşti sunt de obicei pline de mâhnire. Dacă aceşti
cinstiţi boieri şi aceşti binecredincioşi monahi vor tăcea, poftesc să aud acel glas care a grăit în vedenia
Teologului la cap. 19.
Se făcu tăcere la acea masă puţin veselă, cum se întâmpla în anume zile să fie masa şi petrecerea măriei
sale. Obrazul părintelui Nicodim păru mai prelung, pălit ca de o aducere-aminte. Jder cel mititel se înfricoşa
privindu-l. Buzele cuviosului Nicodim se mişcară fără murmur; apoi din ele izvorî o tânguire, întăi împiedicat
şi răguşit, apoi mai îmblânzit.
«După aceea am auzit în văzduh glas puternic, rostea el cu ochii pe jumătate închişi versetele
Apocalipsului, după aceea am auzit în văzduh glas puternic de gloată multă care zicea: Aliluia! a Domnului
Dumnezeului nostru este mântuirea, slava, cinstea şi puterea.
Am văzut cerul deschis şi iată, s-a arătat cal alb. Cel calare are nume Credinciosul şi Adevărat. El judecă
şi se luptă cu dreptate.
Ochii lui ca para focului. Fruntea, împodobită cu cununi împărăteşti. Avea scris nume, pe care nimeni nu-l
poate ceti şi-l ştie numai el singur.
Era îmbrăcat cu haină stropită cu sânge.
Ostile din cer îl urmau.
Din gura lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea.»
Prea luminate Doamne, urmă cu glas schimbat cuviosul Nicodim, acel luptător pe cal alb e cuvântul legii
nouă a lui Hristos. Vine vremea ca luptătorul să cheme pe domnii pământului întru prigonirea fiarei care s-a
ridicat asupra seminţiilor. Mehmet e fiara: are şapte capete, adică păcatele de frunte; şi zece coarne,
adică înfruntarea celor zece porunci. E scris că luptătorul pe cal alb s-o întâmpine şi s-o lovească,
vărsându-i spurcăciunea sângelui.
Măria sa oftă. Păru mai luminat la obraz şi ceru paharnicului să-i umple cupa. Alexandrel-Vodă lovi cu
cotul pe tovarăşul său. Amândoi fecioraşii găsiră minut prielnic ca să iasă în lumina de afară.