Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
unii şi de alţii până ce a oblicit că s-ar fi aflând la Mosc un vrăjitor din tagma preoţilor asiatici. S-a dus în<br />
trecuta iarnă la el, să-i facă vrăji pentru pieirea cailor albi ai lui Ştefan-Vodă. Acel vrăjitor i-a făcut vrăjile<br />
şi a primit darul. După aceea a zâmbit şi a spus aşa: Am blăstămat caii albi de la Moldova şi am topit<br />
înfăţişările lor de ceară în faţa domniei tale. Când ajungi la Liov, îţi va veni vestea pieirii lor. Dar dacă nu-ţi<br />
vine asemenea veste, să ştii că acei cai sunt apăraţi de alt vrăjitor. Îţi rămâne atunci alt meşteşug: caută<br />
la hotar un lotru vestit, care numaidecât trebuie să se afle. Alcătuieşte-te cu el, spune-i că vrăjile mele îi<br />
vor fi sprijin şi să se ducă el să răpească harmasarul cel bătrân.<br />
Iosip de la Nimirceni se opri. În chilie, ascultătorii nici nu suflau, atât de uimiţi erau de cele auzite.<br />
— Jupâne Simioane al doilea comis, grăi bătrânul Jder cu glas scăzut, ar fi potrivit să dăm o ulcică de vin<br />
acestui creştin.<br />
— Mulţămesc domniei tale, cinstite comise, se închină Iosip; am s-o beau în sănătatea domniilor voastre.<br />
S-a întors aşadar Mihu logofătul la Liov şi n-a primit nici o ştire cum că ar fi pierit harmasarii. Înţelegând<br />
că-s apăraţi de un vrăjitor tătar, care zice că s-ar fi aflând aici la Timiş, şi-a pus el slujitorii lui în mişcare<br />
până ce a aflat la Movilău de acel vestit lotru de patru hotare cu numele Gogolea. ÎI ştiu ruşii, îl ştiu tătarii<br />
şi leşii; moldovenii îi zic Răţoi. Acest Gogolea a îndrăznit să fure o cadână de la Silistra. Şi a dus la Pragurile<br />
Niprului un cal al castelanului de la Sandomir, pe care după aceea castelanul l-a răscumpărat cu aur. Are<br />
ceată cu care umblă când la tătari, când la Ieşi. Până acum la moldoveni n-a intrat, fiind moldovenii mai<br />
săraci, ori mai răi. L-a chemat deci Mihu la o întâlnire. Am să vă spun domniilor voastre, şi domniile voastre<br />
aveţi să vă miraţi, că acel lotru Gogolea a avut învoire să intre într-o sară în Liov. A plătit logofătul Mihu<br />
optsprezece galbini această învoire. Slujitorii de la porţi au închis ochii pentru orice trecător, şi Gogolea a<br />
bătut la uşa logofătului. Dregătorii lioveni aveau chiar în acea sară treburi pe la casele lor; însă oamenii<br />
anumiţi ai stăpânului nostru Dămian vedeau şi privegheau, aşa cum le era rânduială. Deci Gogolea s-a<br />
înfăţişat cu îndrăzneală, în straie frumoase cu ceaprazuri, a descălicat de pe cal, s-a rotit în uliţă uitânduse<br />
cu fudulie în juru-i; s-a văzut că e un bărbat nalt şi oacheş; era puţintel băut şi vesel. A bătut cu<br />
straja sabiei în uşă. Slujitorii logofătului i s-au închinat; au lăsat uşile date în laturi şi pe Gogolea l-au dus<br />
înăuntru. În uşi s-au aşezat tovarăşii căpitanului Gogolea. Când a ieşit lotrul, a pălit pe tovarăşii săi cu<br />
palma pe umăr şi le-a spus în limba lor: Băieţi, avem bună treabă! Haidamache! maiem dobroe rabotu.<br />
Iosip îşi sorbi vinul pe care i-l pusese Simion dinainte pe prichiciul ferestrei.<br />
— Când s-a întâmplat asta întrebă răguşit Jder bătrânul.<br />
— Asta s-a întâmplat joi în cealaltă săptămână. De atuncea sunt nouă zile. Au mai fost îndată şi alte<br />
adunări cu oameni ciudaţi, într-acelaşi loc, acasă la Mihu; dar ochii şi urechile stăpânului nostru Dămian,<br />
care ochi şi urechi se află între slugile de casă ale logofătului, ne-au dat încredinţare că nu-i vorba despre<br />
Catalan. Ceva este, căci aceştialalţi oameni veniţi la sfat sunt oşteni cunoscuţi, care au fost în leafă la<br />
şleahtici, ori în cetăţile de margine; însă ce anume au ei îndatorire să facă, stăpânul meu Dămian n-a<br />
înţeles. Poate să-l fi înduplecat cineva pe Riga să poruncească ridicare de oşti, să treacă Ceremuşul şi să<br />
meargă asupra Sucevii, ş-atunci logofătul pregăteşte şi el sprijin; poate să fie altceva. Mult nu va trece şi<br />
se va afla şi asta. Acuma nu puteam să mai întârzii la Liov; am venit să dau de ştire, ca să fiţi cu<br />
priveghere. Asta-i solia stăpânului meu şi mă închin cu umilinţă domniilor voastre.<br />
Starostele Nechifor Căliman îşi pocni oasele, întinzând în laturi picioarele şi braţele.<br />
— Ptiu, drace! răsări el în sus cât era de nalt. De acest lotru cu numele Răţoi am auzit şi eu la hram.<br />
Vorbeau nişte creştini din Ucraina.<br />
— Grăiau, că i-am stârnit eu, staroste Nichifor. I-am ascultat pe unii şi după aceea am trecut la alţii.<br />
— Auzindu-i câte spun, am stat eu ş-am luat aminte, zise iar Căliman, şi de aceea am fost cu mare<br />
bănuială când te-am găsit la focul de popas.<br />
Bătrânul Jder era cufundat în cugetare. Totuşi băga de samă ce se spune lângă dânsul.<br />
— Ce poveşti spuneau acei creştini din Ucraina despre lotrul lor întrebă el.<br />
— Spuneau multe şi se lăudau cu asemenea obraz ales, râse starostele. Omul lor e cel mai viteaz dintre<br />
câţi se află pe lume şi, înainte de a săvârşi o ispravă, bea o ocă de horilcă, aşa cum ai bea dumneata o<br />
ulcică de apă. Acei ucrainţi, închinând şi cinstind băutură de-a lor, chiar râdeau de obiceiul nostru al<br />
moldovenilor de a bea vin. Apoi îndată după aceea i-am văzut că prind a cânta şi a se bate în capete. Aşa<br />
că dădeau laudă lui Gogolea hoţul cum că bea o ocă ş-apoi porneşte la fapta lui. Atuncea-i el mai ager şi<br />
cu braţul mai tare; nu se clăteşte pe cal, nu alunecă pe jos; numai îi steclesc cumplit ochii.<br />
— Întocmai aşa este, încuviinţă Iosip, rânjind. Mai spuneau şi altele: cum că el nu dă cu sabia decât<br />
când îşi apără viaţa. Altfel moarte de om nu săvârşeşte, ca să nu-şi facă duşmani. El mai degrabă îşi<br />
alcătuieşte prieteni în toate olaturile, ca să aibă ajutor şi gazdă. Are un morar la Pragurile Niprului şi altul la<br />
Nistru; când fuge de-acolo, scapă dincoace. Nevestele acelor morari mărturisesc soţilor lor că nu-l pot<br />
suferi pe Gogolea; de aceea morarii îl primesc cu mare prietinie. Dintre păgubaşi îl prigonesc mai ales tătarii,<br />
pe când slujitorii lui Crai umblă după el cu oarecare lene. Zice-se că hatmanii de hotar ar avea folos din<br />
dobânda lotrului.<br />
— Ptiu, drace! încuviinţă starostele; am înţeles şi eu asta că, având tovărăşii de acestea, lesne îi este<br />
să pătrundă în orice ţinut de margine.<br />
— Îmi plac câte aud, mărturisi comisul al doilea Simion. Dacă-i bărbat vrednic, acel lotru poate străbate<br />
oriunde.<br />
— Iată şi părerea mea, grăi cu mare încredinţare a înţelepciunii sale vistiernicul Cristea; părerea mea este<br />
să dăm de ştire măriei sale.