Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
mi se dea drumul din strânsoare.<br />
Comisul nu-i răspunse. Îl privi întăi cu luare-aminte. Văzu că-i un om de rând, însă bine îmbrăcat şi mai<br />
ales îndrăzneţ. Se uita fără de nici o frică.<br />
— Jupâne comise al doilea, porunci Jder bătrânul, îndeamnă pe Ionuţ Păr-Negru să vie aici, să cunoască<br />
pe acest om.<br />
Vatavul Pitărel vârî capul pe uşă. Era un bărbătuş mititel, negricios şi ager ca o zvârlugă.<br />
— Să afle cinstitul comis, lămuri el, că jupân Ionuţ l-a cunoscut. Cum a văzut că-l scoatem de la başcă,<br />
s-a spăimântat şi s-a dus în locul unde sta, la fugă, spre vale.<br />
— Să i se dea un semn să vie! strigă comisul, cu sprânceana încruntată.<br />
Simion ieşi iar în tăcere. Curând se auzi de afară trâmbiţare de bucium de trei ori, scurt: tu-tu-tu.<br />
Al doilea comis intră şi stătu în picioare, privind şi el pe sfântul Gheorghe, însă fără să-l vadă. Pitărel se<br />
retrase; străjile de afară se vedeau pe uşa deschisă. Omul străin cerceta cu ochii locul unde se afla.<br />
Zâmbea puţin, ceea ce făcu pe Jder bătrânul să tuşească ameninţător.<br />
Nu după multă vreme se auziră prin păreţii de bârne paşi în fugă pripită. Mezinul intră cu obrajii arzând. Îşi<br />
ferea ochii, neîndrăznind să ridice privirea.<br />
— Acesta este îl întrebă cu asprime bătrânul Jder.<br />
— Cine, dragă tuţă<br />
— Lasă linguşirile şi vicleniile. Răspunde dacă acesta e străinul cu care ai stat de vorbă astă-noapte la<br />
un foc de popas.<br />
— Acesta este.<br />
— ÎI cunoşti bine<br />
— Îl cunosc.<br />
— Te-a întrebat despre caii noştri şi despre Catalan<br />
Străinul râse:<br />
— Să-mi dea voie cinstitul comis să spun...<br />
— Ce să spui Să nu spui nimica. Să taci. Să răspundă băietul. Te-a întrebat<br />
— N-aş putea spune că m-a întrebat, mărturisi Ionuţ.<br />
Străinul se amestecă iarăşi:<br />
— Să-mi dea voie cinstitul comis al doilea măcar, să spun că vin de la Liov, de la fratele domniei sale.<br />
Simion făcu un pas, aplecându-se spre omul străin:<br />
— Ai spus că vii de la Dămian<br />
— Întocmai.<br />
Mezinul îşi redobândi dintr-odată vioiciunea şi vorbi alene:<br />
— Dacă vine de la bădiţa Dămian, oi afla eu mai pe urmă despre ce-i vorba.<br />
— Poţi să te duci, încuviinţă bătrânul. Apoi, după ce judeţul oamenilor în vârstă rămase singur, domnia sa<br />
se răsuci pe scăunel şi scutură cu neîncredere din cap.<br />
— Omule, vorbi el gros, să-mi spui mai întăi dacă eşti creştin.<br />
— Sunt creştin, cinstite comise, şi mă chiamă Iosip de la Nimirceni.<br />
Simion trase jungherul şi-i tăie legăturile. Bătrânul comis mormăi:<br />
— Mi se pare că te grăbeşti, cinstite al doilea comise.<br />
— Omul e în puterea mea, răspunse Simion.<br />
— Să-mi răspunzi atuncea, omule, urmă comisul Manole, de ce n-ai mărturisit nici un cu vânt acestui<br />
staroste al vânătorilor<br />
— Am să mărturisesc, răspunse Iosip zâmbind ascuţit şi privind când spre staroste, când spre comis, am<br />
să mărturisesc, boieri dumneavoastră, că am avut mare grabă să mă înfăţişez aici. Mai repede decât atâta<br />
nu se putea. Cum a purces pe cale măria sa Ştefan-Vodă, am fost adus şi eu înaintea cinstitului obraz ai<br />
dumnisale comisului Manole. Altfel eu, om din prostime, într-o zi ca asta, aş fi răzbit mai greu. Am cercat<br />
întăi cu copilul.<br />
— Te poftesc să vorbeşti altfel despre fiul nostru.<br />
— Am încercat întăi cu acel fiu de boier. Pe urmă am văzut că-mi va fi mai lesne cu un staroste încercat<br />
şi bănuitor. Întăi acest ciolan bătrân a părut a se duce; dar după aceea s-a întors numaidecât.<br />
— Te poftesc să vorbeşti altfel despre starostele vânătorilor domneşti, se îndârji bătrânul Căliman.<br />
— Mă închin cu sănătate la faţa dumnitale, zise Iosip de la Nimirceni, şi-ţi mulţămesc că m-ai adus la<br />
această adunare, la care doream să ajung cât mai degrabă.<br />
Comisul Manole ridică fruntea ameninţător:<br />
— Îndrăzneţe mişele, cutezi să spui că vii din partea fiului nostru Dămian<br />
— Da. Din partea lui Dămian, neguţătorul din Liov.<br />
— Ce are el cu tine<br />
— E stăpânul meu, cinstite comise. Şi te poftesc şi eu cu umilinţă să-ţi schimbi căutătura. De asemeni<br />
rog pe cinstitul comis al doilea să-şi vâre în teacă jungherul. Daţi-mi în mână o sfântă cruce, ca să jur pe<br />
legea mea creştinească şi pe sufletul meu că sunt trimes aici de stăpânul meu Dămian Păr-Negru. Şi de aici<br />
drumul meu e mai departe: la Cetatea Albă, unde stăpânul meu are altă casă de negoţ.<br />
— Pe lângă jurământ ce altă dovadă îmi mai poţi da Eu tot n-am încredere într-un om care îndrăzneşte<br />
să ispitească noaptea feciori de boier.<br />
— Mai pot da încredinţare că stăpânul meu Dămian e un om subţiratic, mai mic la stat decât cinstitul