Istoric CADA si ADM - Romanimea

Militaru că a adus din rezervă un număr de generali se impune privită şi ea din
perspectiva neîncrederii justificate a acestuia în generalii aflaţi în decembrie 1989 la
conducerea armatei, care făcuseră dovada unei loialităţi totale şi până la capăt faţă de
Ceauşescu şi regimul său, chiar cu preţul angajării armatei în acţiuni fratricide pentru
apărarea lor.
La data de 12 februarie 1990, grupul de ofiţeri iniţiatori ai CADA (cei mai mulţi de la
Timişoara) a sosit în Capitală unde a avut discuţii cu viceprim-ministrul Gelu Voican-
Voiculescu şi cu prim-ministrul Petre Roman. În Piaţa Victoriei grupul a fost întâmpinat
de un mare număr de militari (ofiţeri, studenţi de la Academia militară tehnică etc). În
aceeaşi zi, grupul face public Apelul de mai jos (publicat în 14 februarie de „România
liberă” şi revista „22” iar în 18 februarie de ziarul „Dreptatea”).
Apelul CADA către preşedintele Consiliului provizoriu de uniune naţională
(CPUN)
Sîntem reprezentanţii mai multor unităţi militare din Timişoara şi ai Aviaţiei
militare care dorim să prevenim destabilizarea armatei, în cazul în care nu se
respectă principiile democratizării ţării şi în domeniul militar. Pentru aceasta
cerem:
1. Stabilirea adevărului privind rolul armatei în Revoluţie, în special în
perioada 16-20 decembrie 1989 la Timişoara.
2. Cadrele militare din Ministerul apărării naţionale care înainte şi după data
de 16 decembrie 1989 s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste,
să fie înlăturate din armată. De asemenea, cerem retragerea generalilor reactivaţi în
perioada revoluţiei, în armată fiind suficiente cadre competente tinere care să poată
îndeplini funcţii de conducere la toate nivelurile.
3. Trecerea în rezervă a ministrului apărării naţionale care, prin ordinele
date, a dus la o stare de tensiune în armată.
4. Trecerea în rezervă a ministrului de interne, ca participant direct la
acţiunile de reprimare a demonstranţilor din Timişoara.
5. Numirea în funcţia de ministru al apărării naţionale a unei personalităţi
civile ca reprezentant în parlament al intereselor armatei.
6. Promovarea cadrelor militare în funcţii de conducere, în etapa actuală, să
se facă pe baza unor criterii stabilite la nivel naţional prin consultarea întregii
armate.
7. Legile şi decretele emise la nivel naţional să fie valabile şi pentru cadrele
militare, fără completări ulterioare din partea Ministerului apărării naţionale.
8. Desfiinţarea Direcţiei şi Birourilor de educaţie patriotică din armată.
9. Dreptul cadrelor militare la demisie.
10. Excluderea posibilităţilor de manipulare a armatei la rezolvarea
diferendelor dintre diferite formaţiuni şi partide politice, rolul armatei fiind de
apărare a teritoriului naţional şi de intervenţie în cazuri de calamităţi naturale.
11. Formarea unui Comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi
militară, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiei de senator pentru
cadrele militare.
12. Partidele politice să-şi precizeze poziţia faţă de armată şi problemele
11