Istoric CADA si ADM - Romanimea

din decembrie 1989); s-a convenit de asemenea asupra ideii că „decomunizarea”
armatei ar trebui să constituie o premisă pentru înnoirea şi profesionalizarea acesteia
- 4 mai 1990: conferinţă de presă comună a Ministerului Apărării Naţionale şi CADA
(evenimentul este relatat în „Armata poporului” din 9 mai 1990)
- 16 mai 1990: „Armata poporului” informează despre întâlnirile pe care ministrul
Stănculescu, împreună cu ofiţeri membri ai CADA le-au avut cu Ion Raţiu, Radu
Câmpeanu şi Ion Iliescu, candidaţi la preşedinţie, în alegerile de la 20 mai 1990
- 5 iunie 1990: ziarul „România liberă” publică un „Comunicat CADA” (semnat de ofiţerii
Cornel Şurcu, Ioan Bărbuţă, Petru Liţiu, Silviu Popescu, Ioan Inel, Octavian Chiriac,
Nicolae Cârligeanu, Ion Didoiu şi Laurenţiu Ungur); în esenţă, Comunicatul: notează că
la solicitarea CADA a fost constituită Comisia guvernamentală pentru investigarea
participării armatei la acţiuni militare, în decembrie 1989, la nivelul judeţului Timiş (nu au
fost acceptate comisii similare la nivelul municipiilor Bucureşti, Sibiu şi Braşov);
informează că cerinţa inclusă în Apelul din 12 februarie 1990 de numire a unui ministru
civil al Apărării „a fost impusă la momentul respectiv de necesitatea înlocuirii fostului
ministru al Apărării, generalul de armată Nicolae Militaru” (CADA asumă explicit, astfel, o
stratagemă pentru aducerea generalului Stănculescu în locul generalului Militaru la
conducerea armatei); caracterizează pe noul ministru al Apărării, generalul Stănculescu,
drept „persoana cea mai autorizată din punct de vedere moral şi profesional să comande
Armata României” (CADA făcea o asemenea apreciere deşi era cunoscută participarea
generalului Stănculescu la represiunea militară de la Timişoara, dar şi în contextul în
care peste circa două săptămâni, în urma alegerilor din 20 mai 1990, urma să fie
desemnat un nou Guvern, şi deci şi un nou ministru al Apărării); aduce o critică severă
ministrului de Interne generalul Mihai Chiţac întrucât, dată fiind participarea la
represiunea militară de la Timişoara, menţinerea acestuia în funcţie ar fi reprezentat „o
gravă ofensă adusă memoriei eroilor Revoluţiei” (aprecierile diametral opuse făcute la
adresa generalilor Stănculescu şi Chiţac scot în evidenţă lipsa de obiectivitate şi
atitudinea partizană a ofiţerilor Comitetului); aduce mai multe critici şi formulează mai
multe solicitări cu privire la activitatea şi rolul Ministerului de Interne (acest fapt va fi
speculat ulterior ca „motivare” a aşa zisei hotărâri de „desfiinţare” a CADA); reafirmă
principiul potrivit căruia „armata nu are inamici în interiorul ţării” şi, în consecinţă, nu
trebuie să mai primească misiuni asemănătoare celor din decembrie 1989 (aceste
aprecieri vor fi criticate dur, dar şi complet nejustificat, de preşedintele Iliescu, pe timpul
„mineriadei” din iunie 1990, când a acuzat „pasivitatea armatei” în contextul acelor
evenimente – ocazie cu care a solicitat ca organisme precum CADA şi ADM să fie
interzise)
- 6 iunie 1990: ziarele „România liberă” şi „Adevărul” publică un Comunicat prin care
Ministerul Apărării Naţionale reacţionează dur şi ameninţă cu măsuri care vor merge
până la retragerea calităţii de militar; Consiliului superior de conducere al Ministerului de
interne protestează şi el pentru imixtiunea în treburile Ministerului pe care şi-a permis-o
CADA; este publicat de asemenea un Protest al Ministerului de Interne faţă de
publicarea de către „România liberă” a „Comunicatului destabilizator al CADA” (se
reproşează inclusiv că sunt aduse acuzaţii numai generalului Chiţac şi nu şi generalilor
Stănculescu şi Ştefan Guşe, care au fost şi ei la Timişoara)
27