Istoric CADA si ADM - Romanimea

Iliescu şi chiar un militar cu simpatii şi atitudini regaliste 11 . Destul timp a fost acreditată şi
ideea că Stănculescu, deşi prezent la Timişoara în decembrie 1989, nu ar fi fost implicat
în represiunea militară de acolo. În acest sens au fost şi unele poziţii publice exprimate
de către CADA (gruparea favorabilă generalului) – a se vedea Comunicatul publicat în
„România liberă” din 5 iunie 1990, prin care, între altele, se cerea demiterea şi trecerea
în rezervă a ministrului de Interne generalul Mihai Chiţac, pentru evenimentele de la
Timişoara, iar pe de altă parte generalul Stănculescu era caracterizat drept „persona cea
mai autorizată din punct de vedere moral şi profesional să comande armata României”.
Ulterior ambii generali aveau să fie judecaţi pentru ceea ce au făcut la Timişoara şi
condamnaţi la 15 ani de închisoare şi degradare militară (anterior, la 14 martie 1990,
Comisia guvernamentală constituită pentru clarificarea implicării armatei în evenimentele
din decembrie 1989 de la Timişoara propusese, în urma investigaţiilor făcute, cercetarea
penală a generalilor Stănculescu, Guşe şi Chiţac). Generalul Stănculescu avusese la
Timişoara, din însărcinarea personală a lui Ceauşescu, calitatea de „comandant militar
unic”.
Dat fiind faptul că ideile CADA aveau o largă susţinere în rândul cadrelor militare şi erau
privite cu simpatie de opinia publică, dar, probabil, şi datorită unei anumite deschideri
faţă de ideea modernizării armatei, ministrul Stănculescu a făcut şi unele gesturi
favorabile CADA şi ideilor sale. Între ele, emiterea Ordinului M 16/04.03.1990 de
confirmare a acceptării CADA şi a formalizării existenţei şi conlucrării cu acesta 12 , mai
multe întâlniri şi discuţii cu membrii Comitetului, o anumită implicare a acestora în acţiuni
întreprinse în mai multe unităţi şi mari unităţi militare, dedicate „democratizării” armatei
etc. De prea multe ori, însă, aceste gesturi şi atitudini au rămas fără consecinţe în plan
practic, promisiunile erau amânate de la o întâlnire la alta etc (astfel cum se poate
constata şi urmărind, în părţile sale pertinente sub acest aspect, „Cronologia” de mai
jos).
IV. CADA şi ADM: împreună pentru reforma şi modernizarea armatei
CADA şi ADM: Militaru şi Stănculescu
Aşa cum a fost arătat în cadrul secţiunii II, la momentul constituirii sale ADM a avut o
viziune întrucâtva diferită de cea a CADA referitor la priorităţile procesului de reformă din
armată. Ulterior atât CADA şi ADM au căutat să-şi pună de acord ideile pe care le
susţineau. Unele dificultăţi au apărut din cauza unei anumite opoziţii a grupării din CADA
favorabilă generalului Stănculescu – în condiţiile în care conducerea armatei prefera
dezacordul şi disensiunile între ofiţerii militînd pentru ideile CADA şi ADM.
Din motivele arătate de asemenea în cadrul secţiunii II, ADM considera că generalul
Stănculescu la conducerea Ministerului Apărării nu era o soluţie care să favorizeze
procesul aşteptat de depolitizare, profesionalizare şi modernizare a armatei, de
clarificare a implicării ei în evenimentele din decembrie 1989 etc. La scurt timp după ce
11 Se poate vedea, în acest sens, textul „Legendarul Stănculescu”, publicat în secţiunea
Publicistică (anul 2009) a site-ului lui Valerian Stan.
12 Cu privire la existenţa Ordinului M 16/1990 a se vedea, între altele, interviul cu fostul ministru în
ziarul „Timişoara” din 6 martie 1991.
15