Istoric CADA si ADM - Romanimea

inclusiv din declaraţiile comandantului Armatei 1 de la acea dată, generalul Dumitru
Polivanov, care făcuse public faptul că nu a existat nicio o împrejurare care să
îngreuieze acţiunea forţelor militare în evenimentele respective, acestea acţionînd atunci
când şi cum a solicitat şeful Marelui stat major, generalul Vasile Ionel (ministrul
Stănculescu era plecat din ţară) – a se vedea, de exemplu, revista „Flacăra” nr 28 din
10-16 iulie 1991, Paul Vinicius, „Ziua cea mai lungă”; că armata a participat la misiunile
care i-au fost stabilite cu ocazia acelor evenimente rezultă şi din relatările cuprinse în
ziarul „Armata poporului”, ulterioare evenimentelor din 13-15 iunie 1990 (de exemplu, în
ediţia din 20 iunie 1990 – „Pentru restabilirea ordinii şi liniştii”); acuzaţiile aduse CADA şi
ADM de către preşedintele Iliescu au contat şi ele în „hotărârea” pe care aşa zisul
Consiliu militar superior al MApN / al Armatei a anunţat-o prin presă, la 14 iunie 1990,
cu privire la „interzicerea” CADA şi ADM – pentru ca ulterior, în anii în care Parchetul a
anchetat evenimentele din iunie 1990, generalul Vasile Ionel, fostul şef al Marelui stat
major (dar şi generalul cel mai influent în cadrul aşa zisului Consiliu militar superior al
Armatei / al MApN), să declare procurorilor militari că i-ar fi cerut în acele zile
preşedintelui Ion Iliescu "să nu implice Armata în această acţiune de restabilire a ordinii
în Piaţa Universităţii deoarece legea interzice acest lucrui" şi că a fost ignorat de
preşedinte (a se vedea “România Liberă, 9 august 2007: „Iliescu a condus personal
asaltul din 13 iunie 1990”)
- 14 iunie 1990: Guvernul dă publicităţii un Comunicat, semnat de primul ministru Petre
Roman prin care: se face un scurt istoric al CADA şi dialogului de până atunci cu
responsabili guvernamentali (exprimînd între altele şi „convingerea că şi în armată se
cer promovate măsuri de democratizare”); sunt reţinute unele măsuri administrative şi
normative adoptate ca urmare a solicitărilor CADA; le sunt reproşate ofiţerilor
Comitetului faptul că ar fi „încălcat norme ale legislaţiei ţării şi prevederilor
regulamentelor militare” (fără a se face nicio referire cât de cât concretă la actele
normative pretins încălcate) şi şi-ar fi „arogat dreptul de a acţiona în numele armatei”
dînd publicităţii comunicate referitoare la probleme ale instituţiei militare „pentru care nu
au nicio competenţă, şi niciun mandat” (este menţionat Comunicatul CADA din 5 iunie
1990); se cere MApN să adopte „măsuri corespunzătoare pentru încetarea activităţii
CADA” întrucât „astfel de activităţi pot genera confuzii, subminează idealurile
democraţiei”, determinînd reacţii din partea autorităţilor şi a „cetăţenilor ce adoptă o
atitudine responsabilă faţă de armată”; unele observaţii cu privire la netemeinicia actului
Guvernului şi a solicitării de interzicere a CADA sunt făcute în cadrul secţiunii V de mai
sus; Comunicatul a fost publicat inclusiv în ediţia din 20 iunie 1990 a săptămânalului
„Armata poporului”
- 14 iunie 1990: printr-un Comunicat de presă, aşa numitul Consiliului militar superior al
MApN / al Armatei anunţă interzicerea CADA şi a „oricăror grupuri şi comitete constituite
în afara cadrului legal al armatei”; Comitetului îi sunt aduse mai multe acuzaţii,
asemănătoare celor din Comunicatul Guvernului din 14 iunie (inclusiv privind
Comunicatul din 5 iunie 1990), dar şi acelea că „a făcut jocul unor forţe politice care
urmăresc destabilizarea vieţii sociale, aşa cum s-a văzut în zilele de 13 şi 14 iunie
1990”, „atragerea personalului armatei în sprijinul Proclamaţiei de la Timişoara” sau
„trecerea în rezervă în acest an a sute de cadre superioare ale armatei”; observaţii cu
privire la nelegalitatea şi netemeinicia aşa zisei hotărâri a aşa zisului CMS, inclusiv cu
privire la nelegalitatea organizării şi funcţionării pretinsului Consiliu sunt făcute în cadrul
secţiunii V de mai sus; Comunicatul a fost publicat inclusiv în ediţia din 20 iunie 1990 a
săptămânalului „Armata poporului”; publicaţiile pro-guvernamentale şi favorabile mediilor
cele mai conservatoare din armată, în frunte cu „Adevărul” (care în 15 iunie a publicat
29