Istoric CADA si ADM - Romanimea

- 13 noiembrie 1990: autonumitul Consiliu Superior al MApN (sau al Armatei) „hotărăşte”
ca şefii (comandaţii) unora dintre ofiţerii CADA şi ADM să facă propuneri pentru trecerea
acestora în rezervă (despre existenţa acestei „hotărâri a CMS” s-a aflat numai din
răspunsul ministrului Stănculescu la interpelarea deputatului FSN Dorin Staicu, răspuns
publicat în numărul 49 / 52 al săptămânalului „Armata poporului); „hotărârea CMS” – ca
o consecinţă inclusiv a nelegalităţii organizării şi funcţionării pretinsului Consiliu – a fost
vădit nelegală; competenţe legale în materia trecerii în rezervă a ofiţerilor aveau exclusiv
ministrului Apărării şi Consiliilor de onoare, conform Statutului corpului ofiţerilor, aprobat
prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr 1177/1965, şi Regulamentului disciplinei militare,
aprobat prin Ordinul general al MApN nr 10 din 26.05.1973
- 14 noiembrie 1990: în preziua mitingului Alianţei Civice, la care se preconiza
participarea câtorva sute de mii de persoane, MApN dă publicităţii un Comunicat care
face explicită hotărârea conducerii armatei de a interveni pentru "apărarea ordinii de
drept"; în aceeaşi zi, un articol publicat în ziarul „Adevărul” – „Ape cam tulburi prin
C.A.D.A. şi în jurul ei” – pleda şi el explicit pentru ideea deplinei legitimităţi a unei
eventuale intervenţii a armatei la mitingul A.C.
- 17 noiembrie 1990: cpt Valerian Stan este trecut în rezervă, nelegal şi abuziv, de către
ministrul Stănculescu (în legătură cu nelegalitatea şi abuzul acestei decizii, precum şi cu
demersurile făcute de către ofiţer pentru anularea acestui act se poate vedea materialul
„Demersuri pentru anularea trecerii nelegale şi abuzive în rezervă”, aflat în secţiunea de
Documente (Alte documente) a site-ului lui Valerian Stan); pare să nu fie cu totul exclus
ca trecerea în rezervă a cpt Stan să se fi datorat şi faptului că ofiţerul era perceput de
către ministrul Stănculescu, complet nejustificat, drept un adversar personal al său; un
indiciu în acest sens pot fi afirmaţiile pe care soţia fostului ministru le-a facut cu ocazia
unor interviuri acordate presei – unul dintre acestea a fost reluat de ziarul „Naţional” din
22 decembrie 2003 – afirmaţii care nu aveau absolut niciun suport în realitate; soţia
fostului ministru a afirmat că vinovat pentru condamnarea soţului său „este şi acel individ
pe nume Valerian Stan, care s-a jurat cândva că îl înfundă pe Victor, el fiind şi membru
cândva al CADA, acea organizaţie pe care soţul meu nu a agreat-o în 1990”; declaraţia
era complet fără acoperire chiar şi numai ţinînd cont de faptul că, presupunînd că
Valerian Stan ar fi urmărit aşa ceva, nu avea nicio influenţă asupra autorităţilor judiciare
ori de decizie politică – dacă ar fi avut o asemenea influenţă, este evident că ofiţerul ar fi
încercat s-o folosească înainte de toate pentru a nu cădea el însuşi victimă măsurii
nelegale şi abuzive prin care ministrul Stănculescu l-a îndepărtat din armată
- 18 noiembrie 1990: ziarul „România liberă” publică un Protest CADA faţă de trecerea în
rezervă a unor ofiţeri 26 ; sunt reiterate cerinţele pentru care CADA a militat; există
26 Comunicatul precizează că pe lângă cpt Valerian Stan şi lt col Silviu Popescu ar mai fi fost
trecuţi în rezervă şi lt col Constantin Grecu, mr Viorel Tocan, lt col Octavian Chiriac, mr Ioan Inel
şi mr Constantin Chiticaru. Ulterior publicării Comunicatului s-a dovedit că informaţia se cerea
verificată în condiţiile în care existau date de natură să o contrazică, cum ar fi: lt col Octavian
Chiriac a fost trecut în rezervă numai la data de 30 iunie 1993 (conform, între altele, Deciziei nr
3674 / 31 octombrie 2006 a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de casaţie
şi justiţie) şi se pare că nu din motive care să fi ţinut de apartenenţa la CADA; mr Constantin
Chiticaru a fost trecut în rezervă la data de 21 septembrie 1990, la cererea sa (conform, între
altele, Sentinţei civile nr 151 / 4 iunie 2008 a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de
Apel Timiş); informaţia privind trecerea în rezervă a mr Ioan Inel se impune verificată în condiţiile
în care în cursul şi ulterior anului 2001 ofiţerul (cu gradul de locotenent colonel la UM 01835
Bucureşti) a avut calitatea de inculpat, pentru înşelăciune, într-un dosar al Secţiei parchetelor
35