LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI - ideaticabluescafe

Legendele faunei
155
— Mi-i fric[ c[ m[ vei certa r[u! ]i r[spunse ]ngerul.
— Nu-\i fie team[ de nimic! ]i zise Dumnezeu, c[ci de una =i aceea=i
soart[ v[ ve\i bucura.
}ngerul, c[z`nd ]n genunchi dinaintea lui Dumnezeu, cu ochii
sc[lda\i ]n lacrimi, ]i zise:
— Doamne! ]s trist =i am[r`t de-aceea c[ ochii unei p[m`ntene
mi-au picat a=a de dragi, ]nc`t nu-i modru ca s[-i mai uit vreodat[,
fiind a=a de frumo=i, cum nu mai v[zusem niciodat[!
— +i ai cui erau? ]ntreb[ Dumnezeu.
— Ai unei p[stori\e ce p[=tea oi albe pe un c`mp verde!
— +i ai gr[it ceva cu ea? ]ntreb[ iar[=i Dumnezeu.
— Da! c[ci ]mi c[zuse drag[, =i i-am spus c[ mi-a= da via\a mea
]ngereasc[ pentru ochii ei cei alba=tri ca cerul ]nseninat!
Auzind Dumnezeu cele spuse, ]ncepu a se face ]ng`ndurat, =i din
om cu fa\a senin[ =i fruntea curat[, se pref[cu ]ntr-un mo=neag cu
fruntea toat[ crea\[. +i apoi, cum mergeau a=a, ]n[l\`ndu-se cu to\ii
]ncetinel c[tre scaunul cel dumnezeiesc, ajung`nd la marginea cerului,
Dumnezeu ]i opri ]n loc =i le zise:
— +tiu c[ dac[ ve\i merge cu to\ii ]n cer =i v[ ve\i ]nt`lni cu ceilal\i
]ngeri, acolo ve\i povesti despre lucrurile cele p[m`ntene, =i fiindc[
lucrurile acestea nu-i iertat ca s[ le =tie =i cei din cer, acum v[ opresc
pe to\i aici!
+i cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeu i-a pref[cut pe to\i ]n
stele luminoase, lucind de fericire, c[ ele ]n toat[ vremea pot vedea
lumea p[m`ntean[.
}ngerul cel ]ndr[gostit, pref[cut fiind =i el ]n stea, nu lucea de
bucurie, ci mereu sc[p[ra, arunc`nd sc`ntei de foc asupra celorlalte
stele.
Dumnezeu, v[z`nd c[ din asta au s[ se ]nt`mple ne]n\elegeri ]ntre
stele, a luat pe steaua cea pl`ng[toare =i, dezlipind-o de pe cer, i-a
dat drumul spre p[m`nt, arunc`nd-o a=a de tare, c[ tot ]n picuri de
sc`ntei a picat pe p[m`nt, umpl`nd ]ntreg c`mpul, unde fata cea cu
ochi alba=tri era cu oile.