LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI - ideaticabluescafe

Legendele florei
171
A f[cut Dumnezeu un semn =i floarea scaiului se f[cu ro=ie ca focul.
+i-au trecut mereu drume\ii =i-au rupt ]ntruna florile trandafirului
=i nu s-au uitat la scai.
POVESTEA BUJORULUI
Era odat[ un ]mp[rat =i avea un fecior pe care-l chema Bujor.
}mp[ratul era acum b[tr`n =i slab. Om pa=nic, nu ridicase o=ti
]mpotriva nim[nui =i de aceea nu-=i g[sise nici un du=man.
Dar nu este om s[ nu-=i aib[ necazul lui. }mp[ratul ]ns[ avea =i el
un necaz.
Avea pe mo=ia lui un codru de brazi =i molizi, ]n mijlocul c[ruia
era un iezer st[p`nit de iele =i de stafii.
Care cum intra ]n p[dure, ]napoi nu se mai ]ntorcea dec`t schimonosit:
altul ]n c`ine, altul ]n m[gar; alteori ]l schimbau ielele ]n
flori =i buruiene, ori ]l caliceau, de nu era om ]n toat[ via\a. C[, s[
vezi, f[ceau pe om de se ]ndr[gostea de d`nsele =i-=i r`deau de el ca
de un nag`\.
}mp[ratul, de cum i-a r[s[rit b[ietul, l-a =i pov[\uit s[ mearg[ ]n
toat[ ]mp[r[\ia dac[ are poft[, numai ]n codrul cu ielele s[ nu se duc[.
}ntr-o zi ]ns[, ]mp[ratul pic[ la pat s[ nu se mai scoale =i sim\indu-=i
sufletul la g`t, adun[ sfat =i, chem`ndu-=i feciorul, ]i puse coroana
pe cap =i buzduganul ]n m`n[, semnele st[p`nirii peste ]mp[r[\ie,
=i dup[ ce ]i mai dete mai multe pove\e, ]i aminti =i de iezerul cu iele:
— Pe acolo s[ nu calci, dragul tatii, c[ ce-i p[\i, cu nimeni nu vei
]mp[r\i.
Apoi ]=i d[du sf`r=itul. R[mas singur, Bujor a jelit c`t a jelit dup[
mo=neag =i dup[ o vreme a ]nceput a-=i mai c[uta =i el de treburile
]mp[r[\iei =i, ]ntre altele, cea dint`i grij[ a fost s[ vad[ satele =i t`rgurile.
A mers el ]ntr-un t`rg, a mers ]n altul =i-a dat =i prin p[r\ile iezerului
cu z`nele. +i era p[durea ceea a=a de plin[ de tain[ =i a=a cuprins[
de c`ntec de p[s[ri, c[, numai trec`nd pe l`ng[ d`nsa c[dea