LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI - ideaticabluescafe

Legendele florei
165
— Nu fi m`hnit, bradule. |ie nu \i-e dat s[ por\i fructe, pentru a
s[tura l[comia nem[surat[ a celor mai neast`mp[ra\i copii ai mei
care sunt oamenii. A=teapt[ =i vei vedea c[ =i \ie ]\i port de grij[.
A=a trecu vara =i toamna. C`nd veni iarna, pomii ]=i pierduser[ nu
numai fructele frumoase =i ademenitoare, ci =i ]ntreaga bog[\ie a frunzelor.
+i st[teau acum cu ramurile goale =i triste, ]n b[taia gerului =i
a v`nturilor, care treceau h[ulind =i r`deau de s[r[cia lor.
Bradul ]ns[ r[mase verde, p[str`ndu-=i ]ntregul ve=m`nt de cetin[,
nep[s[tor de asprimile iernii.
Iar dup[ mul\i ani, c`nd fiul lui Dumnezeu lu[ ]nf[\i=are de om,
n[sc`ndu-se din trupul neprih[nit al Fecioarei Maria, ]mp[ra\ii de la
r[s[rit, care veniser[ s[ aduc[ daruri copilului dumnezeiesc, voind
s[ le ]mpodobeasc[ =i cu ramuri verzi, fiind iarn[, n-au g[sit dec`t
bradul, care ]=i p[strase ve=m`ntul verde.
Ei aduser[ atunci copilului Isus un br[dule\ verde, pe care au aninat
darurile, aprinz`nd =i lum`n[ri ]ntr-]nsul.
De atunci ar fi =i obiceiul pe care noi, rom`nii, l-am luat de la alte
popoare =i care este at`t de pl[cut copiilor, c[ vine Mo=-Ajun =i le
aduce bradul cu daruri de sfintele s[rb[tori ale Cr[ciunului.
LEGENDA MESTEAC{NULUI
Cic[ Dumnezeu sf`ntul, pe c`nd umbla pe p[m`nt, a ajuns odat[
ostenit ]ntr-o p[dure. Se l[s[ jos sub un stejar s[ se hodineasc[. +i
unde mi se porni un zvon ]n p[dure =i un fo=net, =i unde ]ncepur[
greiera=ii s[ \`r`ie =i p[s[relele pe ramuri s[ ciripeasc[, de \i-era mai
mare dragul. Vezi c[ toate viet[\ile codrului se bucurau c[-l aveau pe
Dumnezeu printre ele, iar nu deasupra lor. Iepura=ii f[ceau tumbe ca
s[-l ]nveseleasc[, c[prioarele =i cerbii se zbenguiau ca s[-i bucure inima,
iar fiarele se ]mbl`nziser[, =i ni=te mielu=ei p[=teau al[turi de
lupul cel nes[\ios.
+i Dumnezeu sf`ntul, bucuros c[-=i vede f[pturile at`t de voioase
=i tr[ind ]n pace ]ntre ele, adormi ]n c`ntecele p[s[relelor.