LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI - ideaticabluescafe

44 Legende populare rom`ne=ti
— |ese, soro, \ese =i ]mi ispr[ve=te =i de nunt[ te g[te=te; \ese =i
]mi ispr[ve=te c[ma=a de ginere =i s[-mi co=i, soro, pe ea toate florile
din lume, pe care eu le luminez. F[-\i =i \ie, sorioar[, ii=oar[ de
mireas[, c[, de ast[zi ]nainte, tu vei fi a mea aleas[.
— Dar cum, frate drag[? ]ntreb[ Luna. C`nd s-a pomenit s[ ia
frate pe sor[ =i sor[ pe frate? Asta nu se poate.
— Ba, soro, se poate, p`n[ la alte toate! Mai bun[ aleas[ spre a-mi
fi mireas[, nici c[ am aflat pe unde am umblat!
— De multe de toate, dar tot nu se poate!
De ast[ dat[ Soarele plec[ =i se duse acas[ cam nec[jit, dar cu
g`ndul c[ tot va izbuti.
A doua zi, vine iar[ =i nec[je=te pe sor[-sa. Luna tot cu acelea=i
cuvinte, dar =i de ast[ dat[ se ]ntoarce acas[ ca =i mai ]nt`i, f[r[
isprav[.
A treia zi, merge iar[; Luna nec[jit[ foc pe frate-s[u c[ nu-i d[
pace, se g`nde=te s[ i-o fac[.
Acum a treia oar[, c`nd Soarele veni iar[, Luna-i zise:
— Fiindc[ altfel, frate, v[z c[ nu se poate, eu m[ ]nvoiesc; haidem,
dar, s[ ne cunun[m.
Soarele, care venea totdeauna gata de nunt[, =i porne=te, nu mai
]nt`rzie nici oleac[, ]mpreun[ cu iubita sa aleas[.
La cel[lalt cap al pun\ii raiului, era chilia veche =i d[r`mat[, de
sute de ani, a unui c[lug[r b[tr`n, care locuia ]ntr-]nsa, de nu se \ine
minte. Pe acest c[lug[r, pesemne, moartea ]l =tersese din r[bojul ei.
Acest pustnic, de sf`nt ce era, pe p[m`nt nu umbla, ci cu trei co\i ]n
sus de la p[m`nt.
La el merg s[ se cunune Soarele =i Luna.
C`nd era s[ treac[ puntea, Luna zise:
— Mergi, frate-nainte!
Da Soarele:
— Eu, soro, r[m`n ]n urm[.
Dupe ce se ciorov[ir[ ei ]nc`tva, apuc[ Luna ]nainte. Merser[ ce
merser[ pe puntea cea ]ngust[ a raiului, p`n[ ce ajunser[ aproape