LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI - ideaticabluescafe

322 Legende populare rom`ne=ti
c`teva rug[ciuni, ]i ]ndemn[ s[ vin[ ]n toate zilele la d`nsul, c[ci el ]i
va ]nv[\a =i alte rug[ciuni.
P[storii ]i mul\umira din toat[ inima pentru primirea cea p[rinteasc[,
c`t =i pentru ]nv[\[turile cele bune, =i f[g`duindu-i c[ ]n scurt timp
iar[=i vor veni la d`nsul, se-ntoarser[ ]nd[r[t de unde s-au pornit.
Ajung`nd la tovar[=ii lor, care i-au fost trimis ca s[ caute p[=une,
le istorisir[ din fir-]n-p[r toate celea ce le-au aflat =i le-au v[zut pe
unde au umblat. Iar dup[ ce le-au istorisit, nu mai steter[ acuma mult
pe g`nduri ce s[-nceap[ =i s[ fac[, ci, lu`ndu-=i fiecare turma sa, se
pornir[ cu to\ii la drum, spre locuin\a sihastrului, =i cum ajunser[ la
starea locului, se a=ezar[ pentru totdeauna ]n apropierea acestuia.
Cu timpul mai venir[ =i al\i p[stori, din alte p[r\i, =i aceia asemenea
]=i f[cur[ colibe pe l`ng[ locuin\a sihastrului.
}n urm[ venir[ =i muntenii de la munte, cu c[pitanul lor ]n frunte,
=i dup[ ce se a=ezar[ =i ace=tia ]n apropierea sihastrului, f[cur[ pe un
alt deal, care se ]ntinde ]n partea dinspre miaz[zi =i care se desparte
de cel dint`i numai prin o vale, o cetate de piatr[, iar[ pe locul unde
a fost arborele ]n care a locuit sihastrul, f[cur[ o biseric[ de lemn. +i
fiindc[ sihastrul murise ]nainte de ridicarea bisericii acesteia, de-aceea
t[iar[ =i a=ezar[ ei =i arborele, ]n care a locuit acesta, ]ntr-]nsa.
+i a=a, cu timpul, ridic`ndu-se din ce ]n ce tot mai multe case =i
alte cl[diri,at`t ]mprejurul cet[\ii c`t =i a bisericii celei de lemn,
p[durile de prin apropiere ]ncepur[, pe zi ce mergea, a se r[ri =i-a
disp[rea, iar[ ]n locul lor a se ]ntemeia ora=ul de ast[zi, Suceava.
La vreo c`teva zeci sau sute de ani dup[ aceasta, nu v[ pot spune
c`t, destul at`ta c[ venind c[pc[unii, care aveau numai c`te un ochi
]n frunte, asupra Sucevei, nu numai c[ b[tur[ =i pr[dar[ pe locuitorii
acesteia, ci-i deter[ totodat[ =i foc, de arser[ mai toate casele dintr-
]nsa, dimpreun[ cu biserica cea de lemn, iar cetatea o d[r`mar[.
Dar bine-a zis cine-a zis c[ „apa trece, pietrele r[m`n!“
Venit-au c[pc[unii =i t[tarii =i al\ii =i multe daune =i sup[r[ri au
f[cut bie\ilor rom`ni. Dar cum venir[, a=a se =i ]ntoarser[... Apa s-a
scurs, =i pietrele au r[mas! Rom`nii, ce sc[par[ teferi din m`inile lor,