LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI - ideaticabluescafe

Legendele faunei
— Doamne, ca s[ fiu cunoscut de supu=ii mei, d[-mi un semn dup[
care s[ m[ deosebesc de to\i =i s[ fiu v[zut de la dep[rtare!...
— S[-\i vopsesc blana ]n ro=u?... propuse Atot=tiutorul, cerbului.
— Nu, Doamne, a= vrea ceva mai frumos.
— Atunci s[ te fac b[l\at cu alb =i negru.
— Bunule P[rinte, s[-mi fie cu iertare, dar drept s[ spun, nu prea
mi-ar conveni.
—Ai, ce vrei?! zise Dumnezeu pu\in cam sup[rat, v[z`nd c[ cerbul
e nemul\umit.
— Doamne, eu cred c[ mi-ar sta bine cu o coroan[ mare pe cap,
a=a cum se cuvine unei c[petenii peste p[durile mun\ilor.
— Bine, cerbule, fie precum \i-e voia. Fiindc[ \ie nu \i-am dat
coarne, cum am dat boilor =i altor f[pturi ale mele, iat[ te binecuv`ntez
s[ por\i pe cap dou[ crengi verzi, frumoase =i r[muroase, de stejar,
care s[-\i stea falnice ca dou[ pompoane.
+i zic`nd a=a, ]nfipse ]n capul cerbului dou[ crengi verzi de stejar.
Cerbul mul\umi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat =i m[rirea
]n care l-a blagoslovit =i plec[ s[ st[p`neasc[ p[durile.
}n clipa c`nd cerbul ]=i lu[ r[mas-bun de la F[c[torul lumii, acesta
]i aminti s[ nu-=i uite f[g[duiala.
+i plec`nd cerbul la datoria lui, ]nt[ri din nou f[g[duiala ce f[cuse
lui Dumnezeu, c[ va =ti s[ fie la ]n[l\imea misiunii ce i s-a ]ncredin\at.
Dumnezeu, care =tia tot ce are s[ se ]nt`mple, urm[rea cu priviri
ne]ncrez[toare cum falnicul cerb o lu[ la goan[ spre ]mp[r[\ia tainic[
a p[durilor.
Cum ajunse la marginea p[durii, scoase cerbul un strig[t puternic,
ca s[ adune animalele care trebuiau acum s[-i dea ascultare lui,
noul voievod al brazilor.
C[prioarele, caprele, viezurii, vulpile, ]ncepur[ chiar s[ se adune,
pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit s[ le fie
acum st[p`n.
Un lup fl[m`nd nu voia ]ns[ s[ bage ]n seam[ cele ce spunea cerbul
=i ]n fug[ se ]ndrept[ c[tre o st`n[ din apropiere, pentru a-=i face
rost de ceva de ale gurii.
95