În acest număr:Adrian DinuRachieruAdrian GrauenfelsAlan BrownjohnAlexandrina CernovAlexandru CazacuAlexandruMărchidanAlexandru MicaAnca GojaAndreea CoditaAndrei NovacArabel BodnarencoBogdan StoianBoris MarianBulat OkudjavaCamelia BoiciucCatalin VargaConstantin MiuConstantin NoicaCorina DiamantaLupuCornel GalbenCorneliu FloreaCostache AritonCracea<strong>Iulian</strong>a-AlexandraCristina NeculaDan PuricDiana Elena RotaruDjamal MahmoudDumitrache RalucaDumitru AnghelElena BuicăEugen EvuGabriela CăluţiuSonnenbergGabriela CreţanGeorge AncaGeorge RizescuGeorge RocaGeorge StancaGheorghe IstrateGrigore C. MoisilIca DumbravaIoana BaciuIoana-RucsandraDascăluIon CojaIon Ionescu-BucovuIon LazuIon PopescuBrădiceniIon PredoşanuIon RosioruIon UntaruIonel DogaruIonel NeculaIrina Lucia Mihalca<strong>Iulian</strong> <strong>Bitoleanu</strong>LaurenţiuMăgureanuLavinia IancuLiviu AntoneseiLiviu ComsiaLucia DaramusLucian DumbravaLucian GruiaLucian-Vasile SzaboLucreţia BerzinţuMarian Ghe. BengaMariana VickyVârtosuMarius ChelaruMarius MorariuMatei RomeoPitulanMihaela AlbuMihai IonescuMircea RaduIacobanN.GeorgescuNicolae AritonNicolae IorgaNicolae PlopeanuNina-ElenaPlopeanuNovella MatveevaOana DuganOctavian LupuPetre ManolacheRoni CăciularuSorin IlieşiuŞtefania OproescuStela CovaciStelian CeampuruTheodor CodreanuTraian LazărV. VereşaghinValentina BatcaValentina PeleskeiVasile DurloiViorel ComanViorel RomanVirginia BogdanYu Lan HuaOGLINDA<strong>literara</strong>Apare sub egida Uniunii Scriitorilor dinRomânia şi face parte din Asociaţia PublicaţiilorLiterare şi Editurilor din România (APLER) şiAssociazione della Stampa Estera din Italia,membru fondator al Asociaţiei Revistelor şiPublicaţiilor din Europa (ARPE)Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşanicu sprijinul Consiliului Judeţean VranceaREDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: George Anca, Gheorghe Istrate, Liviu Comşia,Florentin Popescu, Adrian Dinu Rachieru, TheodorCodreanu, Liviu Pendefunda.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, AngelaBaciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, LaurenţiuMăgureanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, MihaelaAlbu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica DobreOGLINDA LITERARĂ o puteţiprocura şi descărca de pe site-ulwww.oglinda<strong>literara</strong>.ro unde aflaţişi modalităţile de abonare.Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :E-mail: gheorgheneagu@yahoo.comgheorgheaneagu@gmail.comCorectura nu se face la redacţie.ISSN 1583-1647ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,Nr. 76 bis, Focşani,Jud. VranceaMobil: 0722-2844300749188333Revista se poate procura de la sediulredacţiei şi de la chioşcul MuzeuluiLiteraturii Române Bucureşti şi sediilefilialelor Uniunii Scriitorilor din România.În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspundîn mod direct de conţinutul materialelor publicate subsemnătura proprie.7850 www.oglinda<strong>literara</strong>.ro
Nu mă face să plâng, Românie!„Puţini sunt acei ce ştiu că în muzeele lumii există un numărmare de statui, busturi şi capete, reprezentând daci… un specialistîn literatura artei, Leonard Velcescu strânge laolaltă peste o sutăde astfel de reprezentări de daci iar numărul lor este cu siguranţămai mare… În galeria Chiaramonti din Muzeul Vatican se află unastfel de bust de nobil dac ce depăşeşte trei metri cu tot cu soclu,dăltuit în marmură frigiană, violacee cu vinişoare. Turiştii de toateneamurile se opresc impresionaţi şi se fotografiază lângă sculpturacu numărul de inventar 1697, fără să ştie al cui chip şi suflet esteînchis în marmura preţioasă”.(Sursa: Enciclopedia geto-dacilor. Autor Aurora Petan.Adaptare: Florin Popescu)EDITORIALLas comentariile în seama specialiştilor care,fie descoperă, fie pun la îndoială „adevăruri” despreistoria neamului nostru. Recunosc însă că m-amlăsat prinsă de o imagine, acea sculptură cu numărde inventar 1697, pe care am zăbovit o vreme cusentimentul copleşitor de „dor de acasă”. O fi oînşelare poate, dar pe moment mă scoate dintr-unlaménto cvasigeneralizat, pe cale să ne învingă,mai ceva ca altădată năvălitorii. Schiţasem cândvanişte note la citirea volumului Acasă printre străinial Gabrielei Melinescu (editura Polirom, 2004).Textul „Scrisoare de peste râu” al Claudei Partole,din revista „Cronica veche” (nr. 11-dec.2011) a scosla iveală impresii pe care le voiam închise şi uitate.Entuziasmată de lectura Jurnalului suedez aceastaconstată, chiar dacă pune accentul mai mult peromânii basarabeni: „E ceva în fiinţa noastră caremereu ne coboară, întruna ne taie aripile… suntemun neam care-şi provoacă propria-şi pieire? Avemîn noi o celulă distructivă…” Mă întreb, o fi citit şiAcasă printre străini, volum distins cu premiul„DE NIO” de către Academia Suedeză?Naraţiunea se construieşte pe vizita scriitoareila Bucureşti, invitată cu ocazia lansării volumuluide traduceri Cartea de vise (ed. Univers 1995 a luiEmanuel Swedenborg.). Seria Jurnal Suedez estefără îndoială un model necontestat de măiestriescriitoricească. În vol. I Gabriela spune: „etica stăaproape de estetică şi ea este o componentă acaracterului creator”. Lucrurile stau puţin altfel înromanul din 2004. Fie autoarea este neinformatădespre ce se mai petrece în ţara sa, la atâţia anide după decembrie 1989, lucru nepermis, fie esterău intenţionată, lucru şi mai nepermis. Voi folosiconştientă de riscul acuzelor o serie de citate dinvolum, prea puţine însă pentru a ilustra dezgustulsău faţă de naţia în care s-a născut. Şi, ca să nu seînţeleagă pe undeva, că ar fi scoase din context,care este mult mai adânc decât pot ilustra câtevapropoziţii: „nimeni nu voia să părăsească ţara, săse înece în Dunăre, să îngheţe în vreun camioncu marfă pe drumul către Vest sau să fie împuşcatla graniţa cu lumea liberă”. Cum adică „nimeni”?Chiar aşa? Nu mă face să plâng, Românie! Şi casă fim sinceri până la capăt nici autoarea n-a riscatastfel de grozăvii.„În ţara mea, în România sunt de asemeneacocori, dar dintr-un alt soi – sunt mai mici, maicenuşii… Românii mai ales bărbaţii (of, Nichita,n.n.) preferă să privească bătăliile sângeroaseale cocoşilor de munte – ei cred că doar privindu-ipot aduna forţa virilă pentru viaţa lor sexuală.Cocorii care vin în Suedia le seamănă oamenilorce locuiesc aici: sunt înalţi, impunători, trupul lorformează litera S, un S plin de mulţumire.”Primele impresii ale autoarei la sosirea înBucureşti, la ani buni după dispariţia cenzurii,sosire pe care nici nu şi-o doreşte repetată, omarchează negativ: „Mi se părea un oraş străin,un oraş înspăimântător – toată această mizeriecare se arăta de-a lungul drumului spre centru,unde am ajuns la hotelul meu, o vilă impozantă,lângă o biserică veche spre centru, … am cercetatpatul. Cearşafurile erau curate, dar pe saltea seaflau nişte pete curioase. O fantezie bogată ar fiputut cu uşurinţă developa scene erotice sadomasochiste,în genul Judit şi Holofern… Am făcutduş într-o cadă mare, dreptunghiulară, m-am şterscu prosoapele proprii aduse de la Stockholm şi miampus pijamaua şi halatul cu capişon”.Menţionăm că vila impozantă era fostalocuinţă a fiicei lui Nicolae Ceauşescu. În care semai temea autoarea de ascultarea telefoanelor,de spionaj pe gaura cheii, pe care a acoperit-o cuspătarul unui fotoliu, ba chiar fantazează cum laieşire este lovită intenţionat de un automobil careera gata s-o prindă sub roţi, afectându-i braţuldrept, pe care-l tratează fără să apeleze la medic,aplicându-i comprese cu votcă Absolut, adusa totdin Suedia.Primirea la Casa Scriitorilor şi întâlnirea cufoşti colegi, prieteni, scriitori nu i-a fost tocmai peplac. Afirmă chiar că preşedintele ţării de atunci (pecare nu-l numeşte): „ne ameninţa pe noi scriitoriidin exil, dacă nu vom face ceva în folosul ţării vomfi excluşi din comunitatea naţiunii. O asemeneaameninţare arată încă odată că România este oţară «dadaistă»”.La Ambasada Suediei din Bucureşti înschimb, altă atmosferă, aşteptare clamă, căldură.Şi a plecat autoarea noastră după câteva zileînapoi la Stockholm, înspăimântată de o posibilăamânare a zborului din cauza vremii.Nici pe sora Doris nu a întâlnit-o, suferindînsă, că a aşteptat îndelung la „vilă” , un telefoncare să spună: vin imediat! A plecat „acasă”spre grădina sculptorului Karl Milles, acolo unde:„sunt cu siguranţă nişte fiinţe care nu trăiesc casă se compare unii cu alţii… eliberaţi de invidie,nemulţumire, amărăciune şi grea concurenţă”.Păcat de versurile lui Novalis folosite ca motto indeschiderea volumului: „ încotro ne îndreptăm?Către casă, mereu” .Dacă unii conaţionali de-ai noştri mai puţininstruiţi, ne poartă strâmb numele prin lume, altfeldoare când o voce cunoscută face deserviciiconştiente naţiei în care s-a născut şi de careîi este ruşine: „riscam din nou să mă întrebe(o vecină n.n.) din ce ţară vin. Îmi pune aceastăîntrebare de câte ori ne vedem, an după an, decâte ori se întâmplă în lume ceva înspăimântător:război, foamete, cutremure, război civil, masacre şiaşa mai departe”.Când a plecat din România, în 1975, aveaGabriela Melinescu vârsta de 33 ani, suficientcât să aibă ochii deschişi. Probabil că influenţalui ‚August Strindberg, cel căruia nu-i plăcea niciSuedia, nici prostia suedezilor, a fost mai puternică.De asta cred, naiv poate, că dacă neamautodenigra mai puţin, dacul acela mândrudin Muzeul Vaticanului ne-ar putea recunoaşteca urmaşi legitimi şi ne-ar reda demnitateatestamentară.www.oglinda<strong>literara</strong>.roŞtefania Oproescu„În ţara mea,în România sunt deasemenea cocori, dardintr-un alt soi – suntmai mici, mai cenuşii…Românii mai ales bărbaţii(of, Nichita, n.n.) preferăsă privească bătăliilesângeroase ale cocoşilorde munte – ei cred cădoar privindu-i pot adunaforţa virilă pentru viaţalor sexuală. Cocorii carevin în Suedia le seamănăoamenilor ce locuiesc aici:sunt înalţi, impunători,trupul lor formează literaS, un S plin de mulţumire.”Primele impresiiale autoarei la sosireaîn Bucureşti, la anibuni după dispariţiacenzurii, sosire pe carenici nu şi-o doreşterepetată, o marcheazanegativ: „Mi se păreaun oraş străin, un oraşînspăimântător – toatăaceastă mizerie care searăta de-a lungul drumuluispre centru, unde amajuns la hotelul meu, ovilă impozantă, lângăo biserică veche sprecentru, … am cercetatpatul. Cearşafurile eraucurate, dar pe saltea seaflau nişte pete curioase.O fantezie bogată ar fiputut cu uşurinţă developascene erotice sadomasochiste,în genul Juditşi Holofern… Am făcutduş într-o cadă mare,dreptunghiulară, m-amşters cu prosoapele propriiaduse de la Stockholmşi mi-am pus pijamaua şihalatul cu capişon”.7851
Change language