Integrare europeană pentru tine - Pro Didactica

Identitatea naţională în condiţiile integrării europeneAstăzi există o intensă dispută vizavi de viitorul relaţiei identitate naţională-identitateeuropeană în condiţiile integrării europene. La extreme: unii autori văd identitatea europeanăca un proces de negare a identităţii naţionale; ei consideră că, în Þnal, integrarea va „şterge”speciÞcul naţional; alţii susţin că identitatea naţională nu poate Þ substituită prin construcţiaunei noi identităţi europene. Diversitatea opiniilor este completată de autori care consideră căidentitatea europeană şi identitatea naţională se fortiÞcă reciproc şi au de cîştigat din aÞrmareaproiectului european.Va veni o zi cînd naţiunile europene, fără să-şi piardă specificitatea şi glorioasa lorindividualitate, se vor uni într-o uniune superioară, constituind fraternitatea europeană.(Victor Hugo)Naţiunile nu sînt eterne. Au un început şi vor avea un sfîrşit. Vor Þ înlocuite, probabil,de o confederaţie europeană.(Ernest Renan)Nu poate Þ vorba în cazul Europei despre o uniÞcare, în sensul ştergerii diferenţelor. A-ipretinde să se uniformizeze, ca America ori Rusia, înseamnă să te înşeli total, dacă e vorba deteorie, şi să-i vrei pieirea, dacă e vorba de practică. Dacă totul merge bine, atunci se va aÞrmao nouă unitate de ordin superior, deasupra naţiunilor, care vor continua să existe în toatăputerea lor cea veche. Dacă merge rău, atunci ea se va dezagrega complet.(Hermann Keyserling)Pe măsură ce Uniunea [Uniunea Europeană – n.n.] avansează, se pare că şi-a pierdut cetăţeniipe drum. Mulţi întorc spatele acestui proiect. Nu pot zări ceea ce este comun pentru Europa.Nu se simt parte a marelui întreg. Chiar şi în noile state membre, entuziasmul pentru familiaeuropeană a început să se răcească. Am atins o Europă unită fără a-i uni pe europeni.(Jan Peter Balkenende)Cît priveşte relaţia dintre „speciÞcul naţional” şi „integrarea europeană”, sînt puţine lucruriesenţiale de spus din punctul meu de vedere. Mai întîi, „integrarea” nu atentează în nici un fella existenţa „speciÞcului naţional”. În al doilea rînd, acest „speciÞc” evoluează, se îmbogăţeşte,se nuanţează prin toate inßuenţele şi achiziţiile fecunde ale „integrării”. Această alarmă esteîntreţinută în mod artiÞcial mai ales de conservatori şi tradiţionalişti.(A. Marino, Carnete europene. Prezenţe româneşti şi realităţi europene)Integrare europeană pentru tine19