revista

„La ce foloseşte şcoala?”
Confesiune: Școala- parte din viaţǎ
Confesiune pentru colegul meu, Ovidiu
Elev, Costache Nicoleta - clasa a X-a B
Profesor coordonator, Moraru Dorina
Ştiu că există nenumărate răspunsuri la această întrebare, subiective şi obiective. Ei
bine, nu mi-am propus să citez aşa ceva, nici să dau un model de eseu argumentativ pe tema
aceasta, ci pur și simplu să-mi exprim sentimente pe care nu le-ați afla în nici un alt context.
De când am ȋnceput viaţa de liceu, nu a mers totul bine de la ȋnceput. La ȋnceput toţi
erau doar pentru ei, nu ȋi interesa de ceilalţi, ce note luau, dar bineȋnteles, nimeni nu ȋşi dorea
ca altcineva sǎ ia vreo notǎ mai mare ca el...nimeni nu vorbea cu nimeni, de parcǎ am fi fost
nişte strǎini, prezenţi ȋn sala de curs dar ȋn acelaşi timp absenţi...nişte necunoscuţi...cu toate
cǎ...auzeam peste tot şi la toţi, alţi colegi de la alte clase, prieteni, cǎ o clasǎ trebuie sǎ fie
unitǎ, la fel ca o a doua familie iar dirigintele sǎ fie ca al treilea pǎrinte.
Dincolo de toate acestea, eu am avut şi am, convingerea cǎ ȋn formarea unui om, cel
mai important rol îl are educația. Orice om primeşte douǎ tipuri de educație: una pe care şi-o
oferă el însuși şi una mai însemnată, aceea pe care o primeşte de la alții. Şcoala nu este doar
o instituție de învățătură, ci un templu ai cărui preoți sunt profesorii.
Pe parcursul anului şcolar ȋnsǎ, am legat o frumoasǎ prietenie cu un coleg de clasǎ,
destul de distant şi rece faţǎ de ceilalţi colegi. Eu nu eram aşa...eu eram şi ȋncǎ mai sunt destul
de serioasǎ şi cu capul pe umeri...eram şi sunt preocupatǎ de şcoalǎ, de ansamblul de dansuri
populare. Intre timp, noi ne-am apropiat şi am ȋnceput sǎ discutǎm o serie lucruri, aproape
orice, sesizând cǎ de fapt avem multe lucruri ȋn comun. Deşi acest coleg nu era ataşat de şcoala
prea mult, i-am vorbit mereu, l-am ȋndrumat, l-am ajutat ȋn toate problemele despre şcoalǎ,
spunându-i cǎ şcoala este pentru el, cǎ ȋnvaţǎ şi vine la şcoalǎ sǎ se dezvolte pentru el si viitorul
lui. Astǎzi sunt prietena lui cea mai bunǎ din clasa şi numai eu ştiu cum sǎ- l ȋnţeleg şi voi
continua sǎ-l conving de necesitatea şcolii, de finalizarea ei.
Am continuat sǎ ȋl conving cǎ poate gǎsi un sens foarte frumos prin imaginea
profesorilor la şcoalǎ, cǎ sunt profesori deosebiţi şi dascălul are un rol foarte important în
educația copilului. De cele mai multe ori elevii îndrăgesc sau nu, o materie în funcție de
profesor. El este cel care inspiră, stârneşte curiozitate, povățuieşte, blamează sau pedepseşte.
Profesorul are acea putere de a inspira şi influența copiii prin intermediul personalității sale.
El trebuie să devină un ghid pentru elevi, să îi conducă spre a-şi dori să cunoască tot mai
multe, să învețe din propriile greşeli şi astfel să devină cât mai interesați de materia
respectivă. Ca orice om, dascălul este o persoană cu calități şi imperfecțiuni, însǎ prin exemplul
propriu, el reuşeşte să dezvolte voința, curajul şi speranța în realizarea potențialului elevului.
Această persoană, înzestrată cu atâtea calități, este cea care ne deschide porțile spre viitor,
cea care ne călăuzeşte paşii spre o lume nouǎ, care zi de zi mai așează o cărămidă la temelia
devenirii noastre.
Aşadar, Ovidiu, ar trebui sǎ vezi ȋn dascǎlul de la catedrǎ, acea persoanǎ care încearcă
să ne perfecționeze pentru a reuşi mai târziu să alegem cât mai bine domeniul în care dorim
să ne realizăm, şi nu în ultimul rând, profesorul este ca un părinte, care ne povățuiește şi ne
doreşte doar binele.
"Educaţia este paşaportul nostru pentru viitor, căci ziua de mâine aparţine celor
care se pregătesc pentru ea de astăzi."
33