Gramatika

MARIA MICLE
sunt cu totul sporadice în această perioadă, însă mai târziu, după impunerea
limbii române ca limbă de cult şi de cultură, ele se răspândesc în toate
scrierile româneşti, indiferent de zona în care sunt alcătuite.);
• ş se păstrează netrecut la s într-un cuvânt ca deşchide până în secolul
al XIX-lea;
• forma rumpe este mult mai frecvent întâlnită decât rupe, aceasta din
urmă apărând sporadic la început, apoi mai frecvent doar în textele de tip
sudic.
Fonetismele menţionate mai sus ilustrează doar o anumită unitate a
normelor de răspândire în perioada veche, întrucât mai devreme sau mai
târziu ele au fost complet abandonate, în cazul labialelor p, b, m urmate
de iot, al labio-dentalei v, a dentalelor t, d, n, urmate de i sau e, precum şi
în cazul africatelor ĉƫ, ĝƵ trebuie să spunem că, nesuferind nicio modificare,
avem a face cu norme unice care se păstrează din secolul al XVI-lea până
astăzi. Palatalizarea labialelor, a dentalelor şi a labio-dentalei v apare cu
totul întâmplător în scrierile româneşti vechi. În aceeaşi situaţie se află şi
africatele ĉƫ, ĝƵ, care nu apar în variantele spirantizate ŝǘ (śİ), źĺ (ù) nici în
textele vechi, nici mai târziu.
Morfologie
Normele morfologice ale vechii române literare au fost mai unitare decât
cele fonetice în privinţa răspândirii lor în scrierile apărute în toate zonele
româneşti. Între formele morfologice cele mai caracteristice pentru vechea
română literară, se numără:
• pluralul în -e al unor substantive precum: amăĕgele, dobânde, groape,
rane, talpe; pluralul în -ure: locure, podure, glasure, băĕlaure;
• forme de genitiv-dativ analitic formate cu prepoziţiile: la, de, de la:
la mijloc de besearecăĕ, au dzis la şoltuzul, purtăĕtor de trebile domniei, din
pântecele de la maica noastrăĕ;
• nume de persoană articulate cu articol hotărât: Radul Vodăĕ,
Brâncoveanul, Cornescul;
• forma variabilă a pronumelui şi adjectivului relativ: care, carii,
carele, carea, encliza particulei -şi la pronumele relative: cineşi, careşi,
la cele nehotărâte: cevaşi, carevaşi, la cele demonstrative: acestaşi şi cele
personale: loruş;
• prezenţa cvasigenerală a formelor iotacizate ale unor verbe: (eu) văĕz,
auz, poci, spui, sai;
22