Gramatika

MARIA MICLE
lor literare) şi scriitorii munteni de forme ca eu văĕz, crez, păĕ, deşt, picere,
ei face etc. Scrieri ca fimeie, înţIJăĕleg etc. la unii scriitori moldoveni actuali
sunt deci condamnabile. În privinţa formei ce trebuie aleasă, noi am fost
eclectici. Dacă în cele mai multe cazuri am dat preferinţă formei munteneşti
– pe care o impune capitala – […] n-am admis pe genuche, păĕiajen, câine,
case, nu fiindcă sunt neuzitate în celelalte provincii, ci fiindcă împotriva lor
există o pronunţată rezistenţă” 33 . Până în 1953 încă erau considerate corecte
formele câne, mâne, pâne sau formele verbale eu spun/ spui, aud/auz, văĕd/
văĕz.
Chiar şi în ortografia şi ortoepia actuală există numeroase forme duble
şi triple, acceptate ca forme corecte. Pe baza materialului din DicţIJionarul
ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (Bucureşti, Editura
Academiei, 1982), cu modificările impuse de ortografia actuală, Sergiu
Drincu observă că în prezent cele mai numeroase dublete provin din forme
accentuale diferite. Accentul acestor cuvinte indică aria dialectală din care au
pătruns în limba literară. „În limba populară, ele [dubletele accentuale] apar,
de regulă, în arii geografice diferite, aşa încât nu se poate spune că o formă
este corectă, iar cealaltă incorectă: dihór / díhor, iubáreţIJ / iubăĕréţIJ, măĕgăĕríţIJăĕ /
m²găĕriţIJăĕ …” 34 . Formele paralele, acceptate drept corecte, circulă împreună,
până când uzul o va impune pe una dintre ele. În cazul arhaismelor, selecţia
uneia dintre forme nu mai este posibilă, deoarece sunt ieşite din uz şi mai
sunt folosite eventual în literatura de inspiraţie istorică 35 . Dublete accentuale
au rezultat şi prin împrumutul aceluiaşi cuvânt din limbi diferite, în funcţie
de influenţa pe care au avut-o aceste limbi asupra regiunilor ţării: profesór
(din fr. professeur) / profésor (din germ. Professor), facsimíl / facsímil etc.
Procesul de adaptare a neologismelor s-a petrecut în acelaşi fel şi în perioada
vechii române literare, iar dubletele care subzistă în limbă provin de cele
mai multe ori din variante literare diferite. Alte dublete constatate în limba
actuală sunt: substantive şi locuţiuni substantivale: anghinăĕ / anginăĕ, bulinăĕ /
bulin, bulgăĕre / bulgăĕr, cârnat / cârnaţIJ, desag /desagăĕ (primul la genul
neutru, cel de-al doilea la genul feminin), holercăĕ / horilcăĕ „rachiu de proastă
calitate”, lăĕsatul-secului / lăĕsata-secului; adjective: arăĕdean / arăĕdan,
cáciur / cacíur, mânăĕstiresc / măĕnăĕstiresc; adverbe şi locuţiuni adverbiale
acum / acuma, adineauri / adineaori / adinioarea; alăĕturi / alăĕturea, de-a
33
Ibidem, p. 8-9.
34
Sergiu Drincu, Dicţionar de dublete ortografice, ortoepice şi morfologice corecte, Timişoara,
Amphora, 2001, p. 7.
35
Ibidem, p. 5.
30