Gramatika

MARIA MICLE
• palatalizarea dentalelor şi evoluţia acestora spre africate: t, d+e, i, ea
>À, đ este un fenomen specific bănăţean 108 : fraÀe, păĕrieÀe, unđe;
• africatele ĉƫ, ĝƵ trec în seria fricativelor: Š, źĺ şi se pronunţă anterior:
ŠinŠ, źĺinźĺe;
• neutralizarea opoziţiei dintre singular şi plural la substantivele
feminine, al căror radical se termină în consoane dure: coasăĕ, cocoaşăĕ;
• genitivul analitic, construit cu articolul proclitic lu+substantivul la
nominativ: casa lu mama;
• articolul demonstrativ are formele: ăĕl, a, ăĕi, ăĕle;
• unele pronume nehotărâte prezintă forme specifice: altăĕŠe „altceva”,
macăĕr Šiüe „oricine”, macăĕr Šî „orice”;
• schimbări de conjugare: a mirosa, a scria 109 ;
• trecerea unor verbe de la diateza activă (în limba literară) la cea
reflexivă (în grai): a râde/a săĕ râđe, a răĕspunde/a săĕ răĕspunđe, a începe/a săĕ
înŠîpe; este valabilă şi reciproca, verbe care în limba literară sunt la diateza
reflexivă, în grai sunt la diateza activă: a se întoarce/a întoarŠe etc 110 .
• verbul prezintă categoria aspectului, realizată cu ajutorul prefixelor:
do-, pro-, zăĕ-: am dogăĕtat, zăĕuităĕ, proveni;
• elemente lexicale: de origine latină (arm „coapsă”, cet „stare de linişte,
de nemişcare a aerului”, im „noroi”, năĕmaie „oaie, animal”, nat „copil”, în
sintagma tot natu „fiecare”), de origine sârbocroată (adet „obicei”, alvăĕluc
„adălmaş”, avlie „curte”, gost „oaspete”), de origine germană (credenţIJ „dulap
de bucătărie”, farbăĕ „vopsea”, şnaidăĕr „croitor”), de origine maghiară (beteag
„bolnav”, boactăĕr „paznic de noapte” harâng „clopot”) 111 etc.
O parte dintre aceste fenomene nu apar decât accidental în varianta
literară bănăţeană (palatalizarea dentalelor, trecerea africatelor ĉƫ, ĝƵ în seria
fricativelor: Š, źĺ, genitivul analitic), dar sunt bine reprezentate în literatura
cultă scrisă în grai bănăţean.
3. Existenţa unei variante literare bănăţene a fost relevată mai întâi de
G. Ivănescu 112 şi, mai pe larg, de I. Gheţie 113 . Cei doi lingvişti au identificat
108
I. Gheţie şi Al. Mareş, în op. cit., 1974, p. 144, apreciază că palatalizarea dentalelor în acest spaţiu
a apărut în secolul al XV-lea.
109
TDR, p. 244-263.
110
Ibidem, p. 42-45.
111
Frăţilă, PDR, p. 125-131.
112
G. Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947, idem, Istoria limbii române,
Iaşi, Junimea, 1980.
113
I. Gheţie, op. cit., 1975.
48