Gramatika
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
MARIA MICLE<br />
gramaticale, lexicale, fonetice şi ortografice, în felul acesta primind un<br />
caracter supradialectal” 44 .<br />
Profesorul Ştefan Munteanu, insistând asupra caracterului elaborat,<br />
întrucâtva artificial al acestei variante a limbii unui popor, defineşte mai<br />
amplu acest concept, susţinând că „Limba literară este o formă elaborată de<br />
existenţă a limbii comune, naţionale, ea este expresia cea mai desăvârşită,<br />
în sensul că reprezintă o sinteză a dezvoltării şi a posibilităţilor limbii<br />
întregului popor. Fiind legată de tradiţie, ea este mai conservatoare decât<br />
limba populară, mai convenţională, dar şi mai receptivă la inovaţiile impuse<br />
de dezvoltarea economiei, a ştiinţelor şi a tehnicii. Ea este, totodată, un<br />
produs al vieţii culturale a unui popor, ale cărui manifestări spirituale le<br />
exprimă în formele scrisului şi le transmite de la o generaţie la alta” 45 .<br />
În sfârşit, Ion Gheţie, oprindu-se asupra celor mai importante probleme<br />
ale limbii române culte, consideră că „limba literară ar putea fi definită drept<br />
aspectul sau varianta cea mai îngrijită a limbii întregului popor, care serveşte<br />
ca instrument de exprimare a celor mai diverse manifestări ale culturii şi se<br />
caracterizează prin respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor<br />
comunităţii căreia se adresează” 46 .<br />
Definiţiile reproduse mai sus au în vedere conceptul de limbă literară<br />
deplin formată, ajunsă la stadiul de instrument al comunicării elevate, cu<br />
un sistem coerent de norme bine fixate, care îi asigură unitate şi stabilitate.<br />
Dacă avem în vedere însă întregul proces de constituire a limbilor literare,<br />
desigur că primele încercări de exprimare cultivată nu întrunesc toate<br />
calităţile proprii limbilor literare propriu-zise. Lipsa unui sistem de norme<br />
unice şi unitare în prima fază de existenţă a oricărei limbi culte determină<br />
apariţia şi coexistenţa, uneori de-a lungul mai multor secole, a unor variante<br />
regionale sau zonale ale limbii unui popor. Astfel de situaţii întâlnim în<br />
cazul exprimării culte germane, al celei italiene şi al limbii române.<br />
2. Terminologia utilizată în literatura de specialitate pentru denumirea<br />
aspectului cultivat al limbii literare, chiar dacă are, în general, aceeaşi<br />
semnificaţie, nu este unitară. Germanii folosesc termenul Kultursprache,<br />
44<br />
P. Dumitraşcu, Vechimea şi etapele principale de evoluţie ale limbii române literare, în „Buletin<br />
ştiinţific” (Baia Mare), seria A, III, 1971, p. 60, apud I. Gheţie, Introducere în studiul limbii române<br />
literare, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 21.<br />
45<br />
Munteanu, Ţâra, ILRL, p. 16.<br />
46<br />
I. Gheţie, op. cit., 1982, p. 21; id., Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, Editura<br />
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978, p. 13; id., Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-<br />
1780), Bucureşti, Editura Academiei, 1997, p. 26.<br />
34