nodulul tiroidian . consideraţii clinice în contextul ... - Gr.T. Popa

Ponderea nodulilor hiperfixatori a fost de (42% CI : 40.57-43.46), mai mare comparativ
cu cea a nodulilor hipofixatori, (36% CI : 34.58-37.39), afixatori (16% CI : 16%) şi izofixatori
(6% CI : 5.34-6.73) (Figura 13).
Figura 13 Distribuţia nodulilor tiroidieni benigni în functie de aspectul scintigrafic
IV.4 Concluzii
1. Boala nodulară tiroidiană reprezintă o problemă de interes major în practică medicală atât
datorită frecvenţei mari a nodulilor tiroidieni cât şi riscului ca o parte din ei să fie maligni.
2. Nodulii tirodieni benigni reprezintã 53,08 % din totalul patologiei endocrine, nodulul
tiroidian reprezentind cea mai freventã afecţiune endocrinã.
3. Frecvenţa nodulilor tiroidieni este mai mare la sexul feminin faţă de cel masculin,
ponderea acestora în eşantionul studiat fiind de aproape 90 %.
4. Frecvenţa bolii nodulare tiroidiene atinge un maxim în intervalul de vârstã 51-60 de ani
pentru ambele sexe după care se înregistrează o scădere progresivã.
5. Cea mai mare parte a pacienţilor (87,6 %) au prezentat la examenul ecografic noduli
tirodieni cu diametrul mai mare de 1 cm.
6. Majoritatea pacienţilor (56,9 %) prezintã guşã uninodularã, lobul tiroidian drept având o
tendinţã crescutã la nodularizare.
7. Cea mai mare parte a nodulilor tiroidieni benigni (88,51 %) sunt însoţiţi de eutiroidie.
8. Vârful de frecvenţã al hipertiroidiilor nodulare este diferit de cel al hipertiroidiilor difuze,
cu o decadă mai târziu în cazul adenoamelor toxice şi cu două decade mai târziu în cazul
guşilor multinodulare toxice.
9. Autoimunitatea este implicată într-un procent important în nodularizarea ţesutului
tiroidian .
27