Studierende in Deutschland schreiben über Rumänien România în ...

Stadt in der jüngeren Gegenwart im Wandel
der Erinnerungsorte und Denkmäler nieder.
Die Synagoge ist zum architektonischen
Ausdruck dieses Wandels geworden. Dieses
„Tranzit haus“ (sic! Oliver Repaszky) hat sich
vom rituellen Ort der nach der Deportation
weitgehend verschwundenen Juden zum Erinnerungsort
gewandelt, zu einem Künstlerhaus,
an dem Erinnerungstafeln an die Deportation
der Juden gemahnen (Julia Kling).
Teil des aktuellen Prozesses in Rumänien
ist die für das Land so wichtige wirtschaftliche
Entwicklung. Mag Rumänien auch
aktuell ein problematischer Wirtschaftsstandort
bleiben (Susanne Stoll), nicht zuletzt
wegen einer mangelhaften Infrastruktur,
so wird auch deutlich, wie einseitig hier die
mit der Verlagerung eines Nokia-Werks
2008 von Bochum in die Gegend von Cluj
entstandenen Vorurteile sind. Denn gerade
die punktuelle, eilfertige Verlagerung von
Werken westlicher Firmen, die oft ebenso
schnell wieder geschlossen wurden (Susanne
Stoll), hat zu Wechselbädern der Beschaffung
und des Verlusts von Arbeitsplätzen
für die einheimische Bevölkerung geführt.
Westlicher Neid scheint nicht nur deshalb als
unangebracht. Auch Rumänien wird immer
wieder zur Spielwiese internationaler Konzerne.
Hinzu kommt eine immer intensivere
An- bzw. Abwerbungsstrategie, die dem
einen, dem westlichen Land, zwar Fachkräfte
bringt, dem anderen, in diesem Fall Rumänien,
aber auf schmerzvolle und folgenreiche
Weise entzieht (Johanna Mekker). Auch
dadurch bleibt Rumänien vorerst ein ‚problematischer
Wirtschaftsstandort‘. Das aber
ist schon nicht mehr nur eine ökonomische
Frage, sondern auch eine Frage der Ethik.
Angesichts solcher existenzieller Verluste,
schließlich verlassen viele junge Menschen
auf der Suche nach Arbeit Land und Familie,
ist das Bedürfnis dies zu reflektieren und zu
verarbeiten, besonders hoch. Dies geschieht
vielfach ästhetisch. Wirtschaft und Kunst
gehen im heutigen Rumänien eine erstaunliche
Symbiose ein. Die Kunst, zumal die
bildende Kunst, die Literatur wurde leider
in keinem Beitrag berücksichtigt, spielt
eine erstaunliche Rolle bei der Verarbeitung
aktueller gesellschaftlicher Wandlungsprozesse.
Diese betreffen viele Bereiche
des gesellschaftlichen Lebens. Kunst ist
heute in Rumänien für viele vor allem in der
aktuellen Gesellschaft verankert, mit deren
Problemen befasst und für sie da. Auch der
konkrete Wandel vom Wirtschaftsgebäude,
einer Pinselfabrik, zum Kunstforum von
Cluj, mag zu der verbreiteten Überzeugung
beitragen, dass Kunst auch das wirtschaftliche
Leben mitgestalten soll (Almut Karl). Hier
mutet manches paradox an, so etwa, dass die
Kunst nach mancher Künstlerüberzeugung
gerade der Entschleunigung zu dienen hat.
Und dennoch – oder gerade deshalb – sehen
Künstler die Kunst im heutigen Rumänien
wesentlich in der Pflicht, gesamtgesellschaftliche
Werte zu schaffen – und sei es um der
axiologischen Balance wegen. Dazu sehen
sich die Künstler gemeinsam und in gegenseitiger
Zusammenarbeit aufgerufen. Mag
sein, dass diese völlig überraschende Symbiose
mit der so sehr auf die Gegenwart bezogenen
Funktion der Kunst in diesem rumänischen
Kunstzentrum Cluj, in der Offenheit von
Kunst und Wirtschaft ihren gemeinsamen
Nenner und ihre verbindende Ursache findet.
Der Klausenburger Künstler Raul Ciosescu
hat für eine „Klausenburger Schule“ in der
Kunst jedenfalls nur Spott übrig, denn der
Kunst seien alle Grenzen fremd, Kunst sei
offen (Almut Karl), Grenzen überschreitend
– eben wie die Wirtschaft. Man möchte fast
eine gewisse Logik darin sehen, dass Künstler
und Ökonomen hier tatsächlich Tatendrang
und optimistische Lebensphilosophie teilen
und man hofft, dass diese Gemeinsamkeit
auch für das Problembewusstsein gilt.
locurilor comemorative și a monumentelor.
Sinagoga a devenit expresia acestei transformări.
„Casa Tranzit“ (sic! Oliver Repaszky)
s-a transformat dintr-un spațiu ritualic al
evreilor care au continuat să se împuțineze
tot mai mult după deportare într-un loc
comemorativ, într-un atelier al artiștilor
care, pe tăblița comemorativă reamintește
de deportarea evreilor (Julia Kling).
O parte a procesului actual de transformare
a României este dezvoltarea economică,
atât de importantă pentru țară. Chiar
dacă România rămâne în prezent un sediu
economic problematic (Susanne Stoll), nu
în ultimul rând din cauza infrastructurii
deficitare, este totuși evident cât de obtuze
sunt prejudecățile de aici cauzate de mutarea
uzinelor Nokia, în 2008, de la Bochum în
zona Clujului. Căci tocmai mutarea punctuală,
pripită a uzinelor firmelor străine,
care au fost la fel de repede închise (Susanne
Stoll), a dus la trecerea rapidă de la crearea de
locuri de muncă pentru populația autohtonă
la pierderea acestora. Invidia cu care este
privit Occidentul nu este numai din acest
motiv improprie. Adesea, România este
transformată în terenul de joacă al concernelor
internaționale. La acestea se adaugă o
strategie de recrutare, respectiv de head-hunting
tot mai intensă, care pe de o parte, aduce
specialiști în Occident, pe de altă parte însă,
privează România de acești specialiști, având
consecințe drastice pentru țară (Johanna
Mekker). Inclusiv din acest motiv, România
rămâne un „sediu economic problematic“.
Aceasta constituie însă nu doar o problemă
economică, ci și o problemă de etică.
Din perspectiva unor asemenea lipsuri
existențiale – în definitiv, mulți tineri își
părăsesc țara și familia, în căutarea unui
loc de muncă – este extrem de necesar să
reflectăm și să prelucrăm aceste probleme.
Acest lucru se întâmpă de multe ori sub o
formă estetică. Economia și arta trăiesc în
România de azi într-o simbioză uimitoare.
Arta, mai cu seamă artele plastice – din
păcate literatura nu este abordată în niciun
articol – joacă un rol esențial în prelucrarea
actualelor schimbări sociale. Acestea vizează
multe aspecte ale vieții sociale. Pentru mulți,
arta din România de astăzi este ancorată în
primul rând în societatea contemporană,
preocupându-se de problemele ei și sprijinind-o.
Până și transformarea concretă a
unei clădiri cu rol economic, o fabrică de
pensule, în forumul artistic clujean susține
convingerea largă că și arta trebuie să contribuie
la modelarea vieții economice (Almut
Karl). Opinia unor artiști, conform cărora
arta are tocmai rolul de a decelera, poate
părea paradoxală. Și totuși – sau tocmai de
aceea – artiștii consideră că în România de
astăzi arta are în mod esențial datoria de a
crea valorile sociale comune – fie și numai
de dragul echilibrului axiologic. În acest
scop, artiștii se simt chemați să conlucreze
în cadrul unei cooperări reciproce. Este
posibil ca în acest centru artistic românesc
din Cluj, simbioza întru totul surprinzătoare
cu funcția artei atât de frecvent orientată
spre contemporaneitate să-și descopere în
deschiderea artei și a economiei una față de
cealaltă numitorul comun și cauzele care le
unește. Artistului clujean Raul Ciosescu nu
poate decât să ironizeze ideea unei „școli
clujene“ în artă, de vreme ce arta este străină
de orice limitare, arta depășește adesea
orice limitare (Almut Karl) – chiar și pe
cea economică. Se dorește chiar să se ia în
considerare existența unei anumite logici
pentru faptul că în acest spațiu artiștii și
oamenii de afaceri împart cu adevărat aceeași
vervă și aceeași filosofie de viață optimistă și
se speră că această comuniune este valabilă
și în cazul conștientizării problemelor.
20 21