Studierende in Deutschland schreiben über Rumänien România în ...

Möglichkeiten der Integration ausländischer
Studierender in Regensburg werden dabei als
vielfältig aufgezeigt (Emese Biró). Der starke
Praxisbezug von universitärer Lehre, auch
in einem Studienfach wie der Germanistik
(Oana Tanțău), kehrt immer wieder. Dazu
gehört auch die in Regenburg festgestellte
Fülle und Vielfalt studentischer Theatergruppen
und Theaterarbeit (Éva Gerlinde Döringer).
Wie eine vergleichbare Vielfalt die Buntheit
der Stadt erhöht und damit via Tourismus
zu einem Wirtschaftsfaktor wird (Oana Maria
Hodîrnău), wird ähnlich erstaunt konstatiert
wie die Tatsache, dass die gezielte Regensburger
Förderung kleiner Wirtschaftsprojekte
vor allem zwei Dinge benötige, nämlich
die originelle Idee und Mut (Carla Șuta).
Die rumänischen Studierenden stellen
aber auch dank ihrer Außenperspektive auf
die deutsche Gesellschaft kritische Fragen,
die Antworten einfordern. Es geht dabei um
zwei ganz verschiedene Bereiche deutscher
Identität, um die nicht immer befriedigende
Integration von Ausländern (Emese Biró),
um die deutsche Sprache und die Geschichte.
Eszter Király stellt auf der Grundlage ihrer
Analyse der stark von Anglizismen geprägten
Sprache der Regensburger Jugendpresse mit
dem deutschen Dichter Friedrich Schiller
die Frage an deutsche Jugendliche, ob sie
nicht ihr eigenes „treffliches Bild“, d. h.
ihre Identität verlieren. Eine Rumänin hält
der Regensburger Jugend mit Goethe- und
Schillerzitaten einen kritischen Sprachspiegel
vor Augen... nach acht Tagen Aufenthalt im
Land. Dabei schwingt eine weitere, nicht
weniger kritische Frage mit, nämliche jene,
ob nicht die überbordenden Anglizismen der
Jugendpresse Teil einer primär ökonomisch
orientierten Werbestrategie sind, deren
bereitwilliges Opfer man durch die Übernahme
und Kultivierung dieser Sprache wird.
Tünde Barabás findet ihre eigenen
Befragungs- und Rechercheergebnisse
zu „Fünf Tage im jüdischen Regensburg“
„bemerkenswert“. Denn zum einen – so stellt
sie fest – sei der Holocaust noch heute ein
wichtiger Bestandteil des deutschen Alltagslebens.
Zum anderen aber erstaunt sie
die Haltung der Jugendlichen, die entweder
sehr wenig über den Holocaust wissen oder
damit nichts (mehr) zu tun haben wollen.
Natürlich sind dies Momentaufnahmen,
doch Aufnahmen kritischer Momente.
Gemeinsame Konsequenzen
Ein letztes Merkmal des Tandembuchs
blieb bislang ausgespart, seine praktische
Bedeutung. Das Tandembuch entwickelt
konkrete Handlungsoptionen, legt diese
nahe, ja fordert sie ein. Mag auch der Befund
der jugendlichen Ignoranz gegenüber dem
Holocaust nicht repräsentativ sein, er ist
jedenfalls mehr als ein höflich-zurückhaltendes
„bemerkenswert“. Er bedarf der Nachfrage.
Wenn die Unterschiede zwischen dem
Studententheater in Regensburg und Cluj so
groß sind, das Studententheater aber zugleich
einen wesentlichen Faktor studentischen
und gesellschaftlichen kulturellen Lebens
darstellt, dann impliziert dies gleich einen
mehrfachen Appell: An die rumänische Seite,
daraus nach Möglichkeit Konsequenzen zu
ziehen, an die deutsche, das Feld internationaler
Kooperation auszuweiten und an mögliche
Geldgeber, solche Grenzen überschreitende
Aktivitäten verstärkt zu unterstützen.
Die möglichen Konsequenzen und Handlungsoptionen
sind zahlreich, auch für die
rumänische Seite. Zum einen sind sie ganz
konkret, zum Beispiel bei der Bewältigung
wirtschaftlicher Krisen (Manuela Manecan),
zum anderen liegen sie auf einer abstrakteren,
este germanistica (Oana Tanțău), reprezintă
o temă recurentă. Aici se înscrie și
mulțimea și diversitatea trupelor de teatru
studențesc și a lucrărilor de teatru realizate
în Regensburg (Éva Gerlinde Döringer). Se
constată cu uimire, în ce măsură o diversitate
similară sporește varietatea orașului
și se transformă astfel, prin intermediul
turismului, într-un factor economic (Oana
Maria Hodîrnău), și tot cu uimire se constată
faptul că sponsorizarea cu precădere a
proiectelor economice de mici dimensiuni
e condiționată doar de două lucruri, anume
de o idee originală și de curaj (Carla Șuta).
Grație perspectivei lor exterioare, studenții
și studentele din România adresează întrebări
critice societății germane, care au nevoie
de un răspuns. Este vorba despre două
zone foarte diferite ale identității germane,
despre integrarea străinilor, nu întotdeauna
reușită (Emese Biró), despre limba și istoria
germană. La baza analizei limbii presei
pentru tineret din Regensburg, puternic
impregnată de anglicisme, Eszter Király îi
întreabă pe adolescenții germani, împreună
cu poetul Friedrich Schiller, dacă nu cumva
își pierd „admirabila imagine“, adică propria
lor identitate. O studentă din România pune
în fața tineretului din Regensburg o oglindă
însoțită de citate din Schiller și Goethe...
după un sejur de opt zile în țară. La aceasta
se adaugă o altă întrebare răsunătoare, nu
mai puțin critică, anume dacă folosirea în
exces a anglicismelor în presa pentru tineret
nu face parte dintr-o strategie publicitară
orientată în primul rând spre economie,
căreia tinerii îi cad de bună-voie victime
prin preluarea și cultivarea acestui limbaj.
Tünde Barabás consideră rezultatele
anchetei și cercetărilor făcute de ea în „Cinci
zile în Regensburg-ul evreiesc“ „remarcabile“.
Pe de o parte, pentru că – după afirmațiile ei
– Holocaustul mai este și astăzi o parte componentă
a vieții cotidiene în Germania. Pe de
altă parte însă, este șocată de atitudinea tinerilor,
care fie știu foarte puțin despre Holocaust,
fie nu vor deloc să aibă de-a face cu el.
Desigur, aceste considerații sunt niște instantanee,
care imortalizează anumite momente,
însă ele imortalizează momente critice.
Consecințe comune
O ultimă caracteristică a cărții-tandem
a fost omisă până acum, semnificația sa
practică. Cartea-tandem dezvoltă opțiuni
concrete pentru a acționa, le sugerează, ba
chiar le impune. Chiar dacă descoperirea
ignoranței tinerilor în privința Holocaustului
nu este neapărat reprezentativă, ea
este, în orice caz, cu mai mult decât „remarcabilă“,
un atribut folosit cu o politicoasă
reținere. Această descoperire trebuie să ceară
mai mult. Dacă deosebirile dintre teatrul
studențesc din Regensburg și cel din Cluj
sunt atât de mari, iar teatrul studențesc
reprezintă un factor esențial al vieții culturale
studențeși și, în egală măsură, sociale, atunci
el impune un apel multiplu: de partea românească,
să se tragă de aici concluzii, după
posibilități, de partea germană, să extindă
aria cooperărilor internaționale, iar de partea
sponsorilor, să susțină mai puternic asemenea
activități care transgresează granițele.
Posibilele consecințe și opțiuni pentru a
acționa sunt numeroase, și pentru partea
românească. Pe de o parte, ele sunt foarte
concrete, de exemplu, mijloacele de depășire
a crizei economice (Manuela Manecan),
pe de altă parte, ele se află la un nivel mai
abstract, la un nivel mental și etic. Sfaturi
foarte concrete pot fi date în cazul stabilirii
de contacte cu asociațiile sportive din
România, și anume că este foarte important
24 25