Catalogue Police the police

politica
Scopul fundamental al politicii este să protejeze drepturile persoanelor. Negând această afirmaţie obţinem: „scopul fundamental al
politicii este să nu protejeze drepturile persoanelor”. Acest lucru sugerează că una dintre sarcinile politicienilor ar putea fi, de exemplu,
să renunţe la drepturile lor şi la ale celorlalţi. Acesta este un nonsens. Sau că politică are un scop mult mai important, ce nu are legătură
cu persoanele şi, implicit, cu drepturile lor. Acest lucru este un pur nonsens. Aşadar, acum ştim că scopul de bază al politicii este protejarea
drepturilor indivizilor. Cu alte cuvinte, nu putem vorbi despre politică într-un mod semnificativ fără să presupunem că scopul
ei fundamental este protejarea drepturilor persoanelor. Concentraţiile de putere nu respectă întotdeauna aceste drepturi. Dacă negăm
acest lucru, obţinem: „concentraţiile de putere respectă întodeauna drepturile persoanelor”. Acest lucru nu corespunde cu experienţele
noastre. Este evident că, dacă vrem să protejam drepturile persoanelor, trebuie să organizăm concentraţii de putere cât mai mici cu
putinţă. Din moment ce scopul fundamental al politicii este să protejeze drepturile persoanelor, este vital pentru politică să încercăm să
organizăm concentraţii de putere cât mai mici posibil. Este evident că nu putem lăsa în seama altora sarcina de a apăra drepturile persoanelor.
E absurd să gândim că putem să alegem un număr restrâns de oameni care să apere drepturile unui număr mare de persoane,
pentru că aici vorbim, prin definiţie, de concentrarea puterii. Şi ştim că acestea nu respectă întotdeauna drepturile persoanelor. Este
clar că, dacă cineva se preocupă de persoane şi de drepturile lor, acela trebuie să se preocupe de politică. În cazul în care cineva este o
persoană şi, astfel, se preocupă de politică şi de drepturile indivizilor, devine decisivă organizarea în concentraţii de putere cât mai mici.
Devine decisiv să găsim moduri de a trăi şi de a ne comporta, care să corespundă cu ceea ce ştim despre persoane, despre drepturile
persoanelor, etc. Este clar că aceasta este cea mai importantă misiune a noastră,
chiar dacă întreaga noastră existenţă este ameninţată.
Este evident că şi artiştii trebuie să fie conştienţi de persoane, de drepturile acestora, de influenţa concentraţiilor de putere şi că, astfel,
ei trebuie să se preocupe de politică. Este evident ca nimic nu poate fi mai important decât această preocupare. Şi artiştii trebuie, mai
întâi de toate, să se preocupe de conştientizarea acestui lucru, încercând să se organizeze în concentraţii de putere cât mai mici cu
putinţă. Astfel, avem o situaţie în care fundamentul etic, şi, astfel, etica, devin decisive pentru estetică, iar politica devine decisivă pentru
realizarea artei. Estetica trebuie să fie, în primul rând, o examinare şi o ştiinţă a posibilităţilor de existenţă în concentraţii de putere cât
mai mici şi de organizare într-un mod în care să ne respectăm reciproc drepturile. Într-un mod care să lase loc persoanelor şi care să
fie semnificativ pentru viaţa lor de zi cu zi.
Din N55, “Art and Reality”
politics
The fundamental purpose of politics is to protect persons’ rights. If we deny this assertion, it means the fundamental purpose of
politics is not to protect persons’ rights. This suggests that one of the basic tasks of politicians could be, for example, to give up
their and others’ rights. This has no meaning. Or that there is a more important purpose to politics which does not have anything
to do with persons and therefore also has nothing to do with the persons’ rights. That is plain nonsense. Therefore, we now know
that the basic purpose of politics is to protect the persons’ rights. In other words, we cannot talk about politics in a way that
makes sense without the assumption that the fundamental purpose of politics is to protect the persons’ rights. Concentrations
of power do not always respect the persons’ rights. If one denies this fact, it means concentrations of power always respect the
rights of persons. This does not correspond to our experiences. It is obvious that if we want to protect the rights of persons, we
have to organize in as small concentrations of power as possible. Since the fundamental purpose of politics is to protect the persons’
rights, it is of decisive importance to politics that we seek to organize in as small concentrations of power as possible. It is
clear that we cannot leave it to others to protect the rights of persons. The possibility to elect a small number of people to protect
the rights of a vast number of people is absurd, because here we are by definition talking about concentration of power. And we
know that concentrations of power do not always respect the rights of persons. It is clear that if one is conscious of persons and
their rights, one must be concerned with politics. It is clear that if one is a person and thus concerned with politics and conscious
of the persons’ rights, it becomes of decisive importance to organize in as small concentrations of power as possible. It becomes
of decisive importance to find ways of living and behaving which correspond to our knowledge of persons, the rights of persons,
etc. It is clear that this is our most important task as our whole existence is threatened.
It is obvious that artists too must be conscious of persons, the persons’ rights and the influence of concentrations of power and
that they must accordingly be concerned with politics. It is obvious that nothing can be more important than to concern oneself
with this exactly. Artists also must first and foremost be concerned with creating awareness on this, and with trying to organize
in as small concentrations of power as possible. This way, we have a case where the fundamental ethical norm, and thus ethics,
become decisive for aesthetics, and politics becomes decisive to the performance of art. Aesthetics must first and foremost be an
examination of, and a science about the possibilities of existence in as small concentrations of power as possible and of organizing
ourselves such as to respect each other’s rights: in a way that makes room for persons and that is significant for our daily life.
From N55, “Art and Reality”
101