Catalogue Police the police

PANOPTICUL SUBVERSIV DIN SPATELE FORMELOR
DE DIMINUARE A CONTROLULUI
SELECţIE DE EXEMPLE DIN MEDIUL CULTURAL
CONTEMPORAN POLONEZ ÎN CONTEXTUL
TERMENULUI DE „SUBVEGHERE”
MARTA SMOLINSKA - CRITIC DE ARTă
Termenul de „subveghere”, propus de Mica Gherghescu drept leitmotiv al Bienalei Tinerilor Artisti - Police the police, poate fi lesne ilustrat
printr-o serie de exemple din arta contemporană poloneză. Prima operă este o lucrare foto si a fost realizată în perioada comunistă.
Următoarele patru, toate video, au fost create după anul 2000 − ele aparţinând, prin urmare, unui context cu totul diferit. Lucrările abordează
patru tematici complexe: paznicii galeriilor goale, mecanismele puterii unui muzeu, o mare unitate industrială ca simbol al puterii precum
şi puterea Bisericii. Artiştii au conceput mai multe strategii subversive, care sunt fie deschis sceptice la adresa preeminenţei, controlului şi
supravegherii impuse, fie încearcă o metaforică demantelare a acestora.
„suntem cu ochii pe voi” – demanteLarea mecanismeLor supravegherii comuniste
În anul 1965 se înfiinţa, la Varşovia, Galeria Foksal, fondată de trei tineri critici de artă. Galeria funcţiona sub patronajul Atelierului de Arte
Plastice, care răspundea, în acea vreme, comenzii puterii comuniste prin realizarea de proiecte ideologice. Prin intermediul Galeriei Foksal,
artiştii ajunseseră să dezvolte arta conceptuală, pe care puterea comunistă dorea s-o cenzureze. Potrivit lui Andrzej Turowski, începând cu
anii ’50 guvernul comunist a avut numeroase tentative de a prezenta toate curentele artistice ale vremii considerate indezirabile strict prin
prisma ideologiei comuniste − pentru a le neutraliza, respectiv pentru a dezamorsa potenţialele pericole ideologice. Toate expoziţiile Galeriei
Foksal erau supravegheate cu maximă atenţie de către Atelierul de Arte Plastice şi uneori chiar cenzurate. Când Zbigniew Gostomski
a decis să acopere geamurile interioare ale galeriei cu mai multe straturi de hârtie, o lucrare a fost imediat îndepărtată de către cei de la
Atelierul de Arte Plastice, dat fiind că personalul acestuia nu mai putea observa ceea ce se petrece în interiorul Galeriei. Această lucrare a
lui Gostomski orbea, cu alte cuvinte, puterea, reprezentanţii ei trezindu-se, subit, în situaţia de a fi pierdut, fie şi temporar, controlul. Artiştii
şi criticii de artă strâns legaţi de Galeria Foksal au reacţionat atunci excepţional de rapid, realizând, la sugestia lui Tadeusz Kantor, o operă
care poate fi neîndoielnic interpretată în contextul termenului de „subveghere”. Lucrarea, intitulată extrem de sugestiv „Suntem cu ochii pe
voi!“ (1968−1969), semnala şi sublinia că puterea, reprezentată în cazul de faţă de Atelierul de Arte Plastice, se afla la rândul ei sub supravegherea
atentă a Grupului Foksal. Fotografia prezintă feţele a şapte artişti şi critici de artă care privesc din interior spre exterior, părând
deosebit de angajaţi în activitatea lor de monitorizare. În mod paradoxal, lucrarea în cauză a trecut de cenzură, în pofida mesajului vădit
provocator că nu doar puterea are capacitatea de a supraveghea, ci şi artiştii şi criticii urmăriţi. Astfel, s-a născut o situaţie captivantă, de
confruntare între putere şi Grupul Galeriei, situaţie care a permis şi a condus la observarea „de jos“ a puterii.
gardieni „neutraLizaţi” prin intermediuL unei gaLerii goaLe
În octombrie 2009, artistul Paweł Łubowski a expus, la Galeria Szyperska din Poznań, o versiune inedită a celebrei lucrări „Le Vide/Golul” a
lui Yves Klein, creată cu 51 de ani în urmă. Versiunea lui Łubowski consta dintr-o încăpere complet goală − dar păzită, totuşi, cu străşnicie
de doi gardieni înarmaţi. Pe pereţi existau doar două afişe informative: FOTOGRAFIEREA INTERZISĂ şi GALERIE DOTATĂ CU SISTEM DE
SUPRAVEGHERE VIDEO. Publicul a fost, desigur, surprins să constate că nişte paznici înarmaţi cu pistoale nu supravegheau, de fapt, nimic,
întrucât opera nu putea fi nici măcar fi fotografiată. Pe lângă faptul că o astfel de expoziţie constituia atât o glumă la adresa pieţei contemporane
de artă, cât şi la imposibilitatea muzealizării operei lui Klein, ea trebuie interpretată însă şi în contextul termenului de „subveghere”, dat
fiind ca şi vizitatorii şi paznicii erau în permanenţă ţinuţi sub observaţie şi filmaţi. De altfel, cei doi gardieni habar nu aveau de rolul lor în cadrul
expoziţiei − fuseseră pur şi simplu angajaţi pentru supravegherea încăperilor galeriei. Stupefacţia lor faţă de situaţia în care se găseau reiese
din înregistrările video − fie că discută între ei despre bizarul serviciu pe care trebuie să-l presteze, fie că râd cu poftă despre ceea ce consideră
a fi o idee de-a dreptul ridicolă, fie că îşi invită colegii de la firma de pază pentru a le prezenta straniul lor loc de muncă. Întreaga situaţie
reprezintă reversul situaţiei normale: paznicii unei galerii sau ai unui muzeu sunt angajaţi pentru a păzi o serie de opere expuse, ţinând în
acest scop sub observaţie publicul din incintă. În cazul Galeriei Szyperska, paznicii erau, de fapt, cei ţinuţi sub observaţie − aspect care i-a
descumpănit, deoarece presupunea renunţarea la stereotipia rolului lor. Este limpede că în pofida armelor avute în dotare s-au simţit cât se
poate de ciudat, chiar ameninţaţi într-un fel. Circumstanţele create de această lucrare demonstrează că sentimentul de siguranţă depinde în
mult mai mare măsură de conjunctura emoţională decât de prezenţa unor arme. Paznicii au fost „neutralizaţi“ prin intermediul unei simple
situaţii atipice, epatante − care a permis „transpunerea“ şi menţinerea lor într-o ipostază mai neobişnuită şi ca atare ilară.
Expoziţia a durat în total trei zile, iar cu fiecare nouă zi paznicii se plictiseau din ce în ce mai mult: au început să discute nu doar între ei,
ci şi să intre în dialog cu vizitatorii, să fumeze, să ia loc pe câte un scaun sau să se plimbe de-a lungul culoarelor cu pereţi la fel de goi. Au
22