Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie

În măsura în care conştientizăm şi ne asumăm – ca profesori de religie – această misiune
atunci ne angajăm pentru lucru bine făcut. Lucrul bine făcut implică din partea noastră un efort
constant în domeniu cercetării teologice şi pedagogice. Cunoaşterea copiilor şi a orientării lor
implică discernământ şi multă răbdare. Acest lucru nu este tocmai simplu; ştiinŃa face progrese
enorme.Teologia însăşi are dinamica ei; istoria Bisericii ne reliefează existenŃa unui progres
dogmatic.
În activitatea sa, profesorul de religie este într-o tensiune prosperă; el are particularităŃile
lui, problemele lui. Profesorul de religie, şi nu numai, trebuie să fie un model pentru elevii săi.
Puterea exemplului este mai mare deoarece acŃionează direct asupra vieŃii elevului. Profilul
profesorului trebuie să se compună dintr-o serie de calităŃi şi de însuşiri, dar, poate mai mult ca
oricui, i se cere profesorului de religie aceasta datorită responsabilităŃilor pe care le are, aceea de a
deschide sufletele elevilor săi spre Dumnezeu şi de a forma caractere religios-morale. De aceea
profesorul de religie trebuie să fie un exemplu viu de trăire a învăŃăturilor transmise şi pentru
aceasta comportarea lui implică o moralitate deosebită care trebuie să-l determine pe elev să vadă
în profesorul de religie un model demn de urmat în viaŃă.Profesorul de religie pentru a fi un bun
educator i se cer anumite calităŃi spirituale .
Moralitatea profesorului de religie trebuie să se manifeste atât în comportarea, cât şi în
gesturile sale, nu doar în cadrul şcolii, ci şi în afară, fiind una din calităŃile ce trebuie să-i îmbrace
integral viaŃa.
Seninătatea – o adevărată şi creştinească podoabă – presupune stăpânire de sine, linişte şi
calm, ea topeşte gheaŃa ce poate să apară între sufletul profesorului şi al elevilor săi, readucând
căldura .
Profesorul de religie trebuie să fie atent, să observe manifestările elevilor săi îndeaproape,
să fie capabil să le citească pe chip bucuria sau durerea şi să meargă chiar mai departe spre aflarea
cauzelor care le-au provocat.Profesorul care-şi iubeşte elevii ştie să şi-i apropie şi găseşte mai uşor
drumul spre sufletul lor, îi poate influenŃa mai profund. Profesorul care-şi iubeşte elevii are o
atitudine atentă, caldă, delicată, faŃă de fiecare dintre ei, este sensibil la toate succesele sau
insuccesele lor. La rândul lor, elevii sunt mai sensibili la această atitudine plină de solicitudine şi
dovedesc mai mult ataşament sau respect faŃă de un asemenea dascăl, decât faŃă de unul distant şi
lipsit de căldură sufletească.
Dragostea faŃă de elevi trebuie să fie însă una exigentă, în care blândeŃea să se îmbine cu
severitatea, căci cine îşi iubeşte elevii este obiectiv şi drept, atât în aprecieri şi în laude, cât şi în
mustrări.
16