Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie

Tatăl nostru, care trebuia rostită de patru ori pe zi şi de patru ori în cursul nopŃii. Bogomilii nu
mâncau carne, nu beau vin şi respingeau căsătoria”, 4 „pe care o admiteau doar cu drept de
repudiere, simplu şi oricând, a soŃiei de către soŃ (sau viceversa)”. 5 „Comunitatea lor nu cunoştea
nici o ierarhie. BărbaŃii şi femeile îşi mărturiseau şi îşi dezlegau unii altora păcatele. Îi criticau pe
cei bogaŃi, condamnau boierimea, îndemnau poporul să nu se supună stăpânilor şi să practice o
rezistenŃă pasivă. Succesul mişcării se explică prin devoŃiunea populară, decepŃionată de fastul
Bisericii şi nevrednicia preoŃilor, dar şi prin ura Ńăranilor bulgari săraci şi reduşi la şerbie –
împotriva stăpânitorilor de pământ şi, mai ales, împotriva agenŃilor bizantini”. 6
Erezia bogomilistă s-a manifestat în Europa medievală îmbrăcând forma a două tendinŃe
principale. Cea numită monarhiană, învăŃa că „există un singur Dumnezeu atotstăpânitor, însă
universul material a fost creat şi luat în stăpânire de întâiul său născut, rebelul Satan sau Lucifer,
domnul din Vechiul Testament, în timp ce Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a fost trimis în lume în
întrupare omenească pentru „a mântui ceea ce se pierduse” în perioada domniei satanice, prin
botezul său în numele Duhului Sfânt şi prin foc”. 7 A doua tendinŃă, cea radicală, spunea că „Satan -
Lucifer este fiul eternului Dumnezeu al Răului, care s-a ridicat la luptă împotriva Dumnezeului
Binelui din ceruri, provocând astfel căderea îngerilor, iar misiunea îngerului Hristos ar fi aceea de a
elibera sufletele angelice din închisoarea trupurilor omeneşti”. 8 Pesimismul antropologic promovat
de doctrina bogomilistă, potrivit căruia „oamenii sunt o rasă satanică, fii ai Diavolului şi ai Şarpelui
seducător”, 9 ocupă un loc central în învăŃătura lor de credinŃă. Tinzând spre un ascetism extrem
până la absurd, bogomilii sunt şi adversari ai procreaŃiei – întrucât prin aceasta se perpetuează
menŃinerea spiritului in închisoarea spurcată de păcate a trupului”. 10
Sfânta Scriptură era redusă la Psalmi, şase profeŃi şi Noul Testament, interpretat alegoric. Nu
foloseau alimente de provenienŃă animală, ci numai vegetale, nu recunoşteau autoritatea statului şi
structurile sociale. 11 Socotind că instinctul de perpetuare este opera lui Satan, pe acest motiv
interziceau căsătoria pentru cei ,,desăvârşiŃi”, permiŃând-o credincioşilor obişnuiŃi, la fel acceptând
reîncarnarea (în cazul celor nepurificaŃi). 12
4 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, trad. Cezar Baltag, Ed. Univers Enciclopedic & Ed.
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1999, p. 522.
5 Ovidiu Drimba, op. cit., p. 288.
6 Mircea Eliade, op. cit., p. 522.
7 Yuri Stoyanov, TradiŃia ascunsă a Europei – istoria secretă a ereziei creştine în Evul Mediu, trad. Radu Pavel
Gheo, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 5.
8 Ibidem.
9 Maria Cornelia Oros, Europa ,,ereziilor”, în Transilvania, nr. 3-4/1992, p. 79.
10 Nicolae Chifăr, Istoria creştinismului, vol. III, Ed. mitropolitană Trinitas, Iaşi, 2002, pp. 159-160.
11 Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 2004, p. 318.
12 Vasile Muntean, Istoria creştină generală, vol. II, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 2008, p. 34.
34