Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie

A doua stare este metafizică sau abstractă. În acest stadiu, spiritul uman a înlocuit forŃele
supranaturale cu forŃe abstracte. Este o etapă de adolescenŃă, de tranziŃie, dezordonată care
corespunde unei organizări militare şi industriale 2 .
A treia stare e cea ştiinŃifică sau pozitivă în care spiritul uman a ajuns la maturitate. Din
punct de vedere istoric, această etapă se identifică cu societăŃile industriale, în care ordinea şi
consensul se pot impune din nou. Locul războinicilor e luat de industriaşi, care nu vor mai declanşa
războaie, ci vor coopera pentru a domina natura şi a produce din abundenŃă în folosul tuturor 3 .
În concepŃia lui Comte faptele şi legile fenomenelor trebuie studiate pentru a prevedea.
Spiritul pozitivist constă în a vedea (a şti) pentru a prevedea 4 . De aceea studiul este necesar pentru
a şti ceea ce este, ca să se poată deduce ceea ce va fi, conform invariabilităŃii legilor naturale.
Prin demontarea pretenŃiei religiei ca disciplină fundamentală şi regină a ştiinŃelor, sociologia
se impune ca noua ştiinŃă care preia funcŃiile metafizice ale religiei, intrând în conflict cu religia,
aceasta din urmă rămânând marginalizată. Predecesorul lui Comte, Henri Saint-Simon numeşte
sociologia ”noul creştinism”. Aceasta deoarece concepŃiile noii ştiinŃe, deşi diferite, izvorau din
ideile religioase despre societate şi morală 5 .
Pentru Karl Marx (1818 – 1883), tributar lui Feuerbach, religia este o proiecŃie eronată de
valori şi idei ale oamenilor de-a lungul timpului asupra unor forŃe divine. Religia reprezintă
autoalienarea şi un refugiu din faŃa durităŃii realităŃilor vieŃii. Este o compensaŃie pentru
inegalităŃile sociale de avere şi putere, folosită ca element ideologic de către clasele dominante. În
acest sens Marx afirmă că religia a fost “opiul popoarelor” şi poate să provoace raporturi socio-
economice bine determinate. Promisiunea într-o existenŃă viitoare în care dreptatea este restaurată
plenar, absolut, constituie o compensaŃie satisfăcătoare pentru mase. Oamenii trebuie să
conştientizeze că valorile proiectate asupra religiei, sunt de fapt ale lor înşişi, şi pot fi realizate în
această existenŃă, decât să le amâne pentru o viaŃă viitoare 6 .
Emile Durkheim (1858 –1917) înŃelege religia ca un mod de producŃie a normelor colective
şi de conştiinŃă socială, având o funcŃie socială integratoare. Pentru el, religia are un puternic
caracter colectiv, social. Această concluzie este fundamentată pe studiile făcute de Durkheim
asupra religiei aborigenilor australieni.
Este de fapt un studiu al totemismului ca religie primară, simplă. În jurul totemului ca
animal, plantă sau emblemă care se identifică cu grupul social însuşi, se constituie toate
2 Ibidem.
3 Michel Lallement, Istoria ideilor sociologice, Editura Antet, Bucureşti, 2001, p.40.
4 Ibidem, p.38.
5 Bryan Wilson, Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, Bucureşti, 2000, p.11.
6 Anthony Giddens, Sociologie, Editura Bic All, Bucureşti, 2001, p.476.
55