Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie

politice (seculare) a pământurilor şi bunurilor deŃinute de autorităŃile religioase şi trecerea acestora
în administrarea statului. Istoric, aceasta s-a realizat prin tratatul de la Westphalia din anul 1648 10 .
Sensul termenului a evoluat, prin secularizare înŃelegându-se controlul statului, a societăŃii
asupra activităŃilor care în trecut erau coordonate de Biserică, precum şi diminuarea cantităŃii de
timp şi resurse pe care oamenii le acordau în trecut preocupărilor religioase, supraempirice sau
transcendente. Evident este vorba despre declinul Bisericii ca instituŃie.
Alături de secularizare, mai este utilizat un alt termen, cel de secularism. Deşi majoritatea
autorilor nu fac o distincŃie netă între aceşti termeni, există din partea unor cercetători anumite
nuanŃări între cei doi termeni. Astfel, dacă secularizarea este definită ca un proces continuu, în
permanentă desfăşurare ce pretinde o evaluare a acestei activităŃi, secularismul este efectul sau
consecinŃele secularizării. Prin urmare secularizarea nu ar însemna neapărat un proces negativ ci
mai degrabă o criză, doar secularismul primind un înŃeles total negativ 11 .
Chiar dacă distincŃia dintre cei doi termeni nu este foarte clară sau semnificativă, aria de
acoperire a acestora cuprinde aceeaşi realitate.
Raportată la prezent, secularizarea presupune o etapă anterioară în care factorul secular nu
exista, sau era mai puŃin dominant. În culturile, în societăŃile şi în comunităŃile tradiŃionale, toate
activităŃile se desfăşurau în corelaŃie cu factorul de natură transcendentală 12 . Oamenii îşi
conştientizau propria origine şi raportau întreaga existenŃă la o ordine supranaturală, preocupările
cotidiene fiind centrate asupra momentului morŃii ca finalitate imanentă şi cale deschisă spre
transcendenŃă. Religia avea un puternic caracter public şi comunitar. Idealurile cele mai înalte ale
unui popor erau exprimate în termeni şi simboluri ce evocau lumea de dincolo şi care depăşeau
sfera empirică şi capacitatea de înŃelegere a fiecărui om.
Există şi astăzi reminiscenŃe ale unor astfel de atitudini sau principii chiar la unele naŃiuni
avansate, bucurându-se de un oarecare respect. Oricum prin secularizare, nu înseamnă că toŃi
oamenii şi-au însuşit la nivel individual o conştiinŃă secularizată nici că religia nu le mai suscită
majorităŃii interesul, ci doar faptul că religia şi-a pierdut importanŃă pe care o avea ca şi
componentă în alcătuirea sistemului social. Religia nu mai furnizează repere în stat, în economie
sau într-un alt domeniu al organizării sociale 13 .
2004, p.18.
10 Preot Dr. Ştefan Buchiu, Ortodoxie şi secularizare, Editura Libra, Bucureşti, 1999, p.12.
11 Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos, Secularismul Un cal troian în Biserică, Editura EgumeniŃa, GalaŃi,
12 Max Weber, Sociologia religiei, Editura Teora, Bucureşti, 1998, p.10.
13 Bryan Wilson, op.cit., p.171-172.
57