Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie
Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie
Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
ce-l <strong>de</strong>părta <strong>de</strong> fericire prin neascultare. Deci omul trebuia să facă un pas, el neputând rămâne în<br />
starea dată prin creaŃie, trebuia să scoată la iveală puterea <strong>de</strong> persoană într-un act săvârşit <strong>de</strong> întrega<br />
sa fiinŃă.<br />
Urmările actului său major se cunosc prea bine. Aşa se face că omul a gustat fericirea dar nu<br />
total ci numai parŃial. Cea mai solidă dovadă că omul a gustat din fericire este că imediat după<br />
că<strong>de</strong>re a început o perioadă <strong>de</strong> frământare şi <strong>de</strong> încordare, dominată <strong>de</strong> opusul fericirii care umplea<br />
golul pricinuit <strong>de</strong> lipsa ei. 2 Aşa se explică nostalgia paradisului pierdut, temă care va frământa<br />
lumea până astăzi. Prin că<strong>de</strong>rea în păcat omul a căzut <strong>de</strong> fapt din starea <strong>de</strong> fericire pentru care-l<br />
crease Dumnezeu. De atunci şi până astăzi omul suspină după fericire şi simte un gol în fiinŃa lui, o<br />
neîmplinire. 3<br />
Din cele spuse până aici reiese că fericirea este o stare pe care omul o poate simŃi numai<br />
aproape <strong>de</strong> Dumnezeu, iar apropierea aceasta o poate face doar prin asemănarea cu El. Fericirea<br />
este <strong>de</strong>ci o parte componentă a structurii umane. Omul poate fi <strong>de</strong>finit doar prin cuprin<strong>de</strong>rea tuturor<br />
elementelor constitutive ale fiinŃei lui. Este cunoscut că fiecare categorie <strong>de</strong> obiecte este <strong>de</strong>finită<br />
prin punerea laolaltă a unor caracteristici comune, în absenŃa cărora un obiect nu ar mai fi <strong>de</strong>finit<br />
ca şi atunci când acestea sunt luate în consi<strong>de</strong>raŃie, ci ca ceva diferit.<br />
În aceste condiŃii nimic nu este mai potrivit ca celebrul dicton antic: „Omul este bucuros<br />
(fericit) atunci când este cu a<strong>de</strong>vărat om”.<br />
Aceasta înseamnă că entitatea pe care o numim om, este posibil să nu fie cu a<strong>de</strong>vărat om,<br />
<strong>de</strong>şi are formă <strong>de</strong> om. Această eventualitate pune în faŃa noastră următoarea întrebarea dificilă:<br />
care sunt acele elemente, care trebuie să existe într-o existenŃă, pentru ca aceasta să fie cu<br />
a<strong>de</strong>vărat om?<br />
ConcepŃia umanistă antropocentrică, cea care îl ve<strong>de</strong> pe om ca fiinŃă autonomă, respinge<br />
orice <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nŃă a omului faŃă <strong>de</strong> Dumnezeu, adică orice <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nŃă a existenŃei şi a ipostasului<br />
acestuia <strong>de</strong> Dumnezeu. Conform acestei concepŃii, omul este om in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> relaŃia sa cu<br />
Dumnezeu. Nu este, prin urmare, chip al lui Dumnezeu care tin<strong>de</strong>, sau este dator să tindă spre<br />
asemănarea cu Acesta, înaintând pe o anumită cale, ci, este o entitate cu existenŃă <strong>de</strong> sine, în<br />
măsură şi datoare să se auto<strong>de</strong>termine in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt şi indiferent faŃă <strong>de</strong> existenŃa sau neexistenŃa<br />
lui Dumnezeu. SusŃinând aceasta, concepŃia umanistă antropocentrică nu este în nici un fel<br />
originală, ci, continuă concepŃia şi calea aceea pe care a arătat-o şarpele Evei şi pe care, din<br />
nefericire, au urmat-o sub presiunea uşurătăŃii intelectuale şi Eva şi Adam. 4<br />
2 Ibi<strong>de</strong>m, p. 168.<br />
3 Vezi Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, ed. a III-a, trad. D. Fecioru, Editura Scripta, Bucureşti, 1993, p. 75.<br />
4 Bartolomeu I, Arhiepiscop al Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic, Umanismul creştin şi umanismul<br />
secularizat, în Vestitorul Ortodoxiei, nr. 254-255/2000, p. 2.<br />
24