Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie

Religie şi secularizare
54
Pr. Prof. Alin Florin Sonea
Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
I. Secularizarea ca fenomen social
I.1.Religia din perspectivă sociologică
Înainte de apariŃia ştiinŃelor, teologia – sau la nivelul simŃului comun religia, a constituit
singura bază reală de explicare şi înŃelegere a lumii în ansamblul ei constitutiv: univers, om,
societate, toate raportate la o ordine religios - morală care îşi are fundamentul şi autoritatea în
Dumnezeu, fiinŃă absolută şi supranaturală cu care omul poate să intre în legătură.
Prin dezvoltarea ştiinŃelor naturale şi prin descoperirea cauzalităŃilor şi legităŃilor universului,
treptat autoritatea lui Dumnezeu ca si creator şi proniator al lumii a fost subminată. Concomitent cu
progresul ştiinŃelor naturale s-au dezvoltat după o metodologie asemănătoare acestora, ştiinŃele
sociale sau umaniste. Realitatea socială avea sa fie explicată conform unei metodologii pozitiviste
în baza unei neutralităŃi axiologice din care Dumnezeu era exclus, singurul centru de raportare fiind
umanitatea, limitată doar la cunoaşterea empirică a faptelor sociale, fără nici o raportare la
transcendent.
Auguste Comte (1798 – 1857), considerat părintele pozitivismului şi inventatorul
neologismului “sociologie”, propune şi elaborează o ierarhie a ştiinŃelor compusă din trei stări sau
stadii de dezvoltare.
Prima stare o numeşte teologică sau fictivă. În această etapă, spiritul uman, îşi reprezintă
fenomenele imaginativ, ca fiind produse de acŃiunea factorilor supranaturali 1 . Ca şi concepŃii
religioase în această perioadă sunt cuprinse fetişismul, politeismul şi monoteismul. Este
considerată o epocă de copilărie a umanităŃii, stabilă, dominată de un sistem feudal şi militar.
1 Christian Tămaş, Crize contemporane: disoluŃia sacrului, Editura Ars Longa, Iaşi, 2003, p.157.