Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie

O contribuŃie importantă la realizarea mitului scientist a avut-o darwinismul secolului XX,
care a căutat diferenŃa ontologică dintre om şi animal doar la nivelul raŃiunii 36 . Teologia
occidentală a intrat într-o dispută antagonică cu acesta şi a capitulat în faŃa lui acceptând
dezvoltarea antropocentrismului. În aceste condiŃii, darwinismul a servit ca armă pentru lupta de
rasă şi de clasă. SupravieŃuirea celor apŃi era un argument ideologic pentru discriminarea rasială şi
pentru noua ştiinŃă a eugeniei, celor inapŃi putându-li-se aplica tratamentul morŃii din milă.
Întruchipare istorică a acestei ideologii a constituit-o exterminarea nazistă.
CredinŃa într-un progres nelimitat le-a făcut pe naŃiunile Europei Occidentale să iniŃieze un
amplu proces de colonizare, prin metode violente, uneori chiar şi supuse unui regim colonial
incompatibil cu morala creştină şi cu specificul cultural al fiecărui popor. Imperialismul catolic a
încercat să se impună şi asupra popoarelor şi Bisericilor Ortodoxe din Răsărit 37 .
Încreştinarea forŃată a devenit un fenomen artificial de suprafaŃă care n-a pătruns în
profunzimile doctrinei creştine, servind mai mult unor raŃiuni economice şi politice. Omul
european a devenit o prezenŃă acaparatoare în cele mai îndepărtate zone ale planetei impunându-şi
cu forŃă voinŃa şi mentalităŃile, grăbind procesul secularizării.
Ideile – fetiş ale iluminismului şi ale RevoluŃiei Franceze “libertate, egalitate şi fraternitate”
sunt de inspiraŃie religioasă, specifice vieŃii Bisericii primare. Spiritul secular a dorit să le golească
de conŃinutul religios şi să le dea un alt înŃeles.
După ce în 1815 s-a constatat că RevoluŃia Franceză a lăsat în urmă un vid, spiritele cultivate
au încercat să-l umple prin recuperarea acelor valori opuse celor promovate de ideologiile
iluministe. Astfel s-a trecut de la optimism la pesimism şi de la raŃionalism la pozitivism. Este
edificatoare în acest sens afirmaŃia lui Ivan Karamazov: ”Omenirea nu se poate să nu găsească în
sine puterea de a trăi în numele virtuŃii, chiar fără să creadă în nemurirea sufletului! O va afla în
dragostea pentru libertate, pentru egalitate, pentru fraternitate (...)” 38 .
Se vede încă o dată că creştinismul a fost instrumentalizat în proiecte utopice de natură
sociologică. Transformându-se într-o doctrină aflată în conflict cu alte doctrine, creştinismul şi-a
pierdut aderenŃa faŃă de mase. ApartenenŃa creştină se va manifesta mai mult instinctual prin
îndeplinirea acelor gesturi fundamentale precum botezul copiilor, eventual căsătoria şi în final
moartea. Dar toate aceste gesturi nu se înfăŃişează ca o normă coercitivă pentru dobândirea unei
conştiinŃe creştine.
36 Christian Tămaş, op.cit., p.173.
37 Grigore Nedei, Imperialismul catolic, Editura Clio, Bucureşti, 1993, p.13.
38 Feodor Mihailovici Dostoievski, FraŃii Karamazov, vol.I, Editura Univers, Bucureşti, 1982, p.120.
65