Numarul 1 Dascalul Crestin - Profesor de religie

naşte copiii: „Cine sunt sfinŃii dacă nu copiii noştri? Cine sunt ei dacă nu măsura familiilor
noastre? Ei sunt şi măsura mărturisirii noastre. Fericit este poporul care are sfinŃi!”. 6
ViaŃa de familie din ziua de azi este asemeni unui examen cu foarte mulŃi restanŃieri, fapt ce
duce la divorŃ care afectează viaŃa copiilor şi-i fac să perceapă viaŃa într-o nuanŃă tristă de
nerealizare, mergând pe modelul pe care l-au avut în familie. Aceşti copii, vor suferi toată viaŃa
deoarece nu a avut cine să-i mângâie, să-i îndrume pe o cale care să-i ducă prin viaŃă la ceea ce se
numeşte realizare familială cu toate aspectele ei. Danion Vasile face referire la ceea ce înseamnă
căsătoria zicând: „Căsătoria nu este altceva decât asumarea unui drum spre ÎmpărăŃia Cerurilor.
Acesta este motivul pentru care creştinii se căsătoresc: vor să se mântuiască şi vor să meargă
împreună cu persoana pe care o iubesc pe calea mântuirii. Dumnezeu a lăsat două căi de
mântuire: călugăria şi familia. Celor care nu se simt atraşi de călugărie le stă înainte viaŃa de
familie”. 7
Prin naşterea de copii aspiraŃia spre eternitate devine realitate, căci copii sunt cei prin care
omenirea se înnoieşte, cei prin care omenirea continuă să trăiască în veşnicie. Vedem în aceasta
încă odată înŃelepciunea nesfârşită a planului iubirii infinite a lui Dumnezeu cu oamenii.
Rolul părinŃilor şi al căminului familial este determinant pentru vârsta copilăriei şi a
adolescenŃei. El trebuie să fie prin excelenŃă un rol educaŃional. Lucrarea pedagogică corectă şi
înŃeleaptă a părinŃilor asupra sufletelor copiilor, încă de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să pună
bazele unei vieŃi întru Hristos, a singurei căi viabile şi adevărate, pe care nicio furtună a vârstei
tinere sau adulte nu o va mai putea clătina.
Am putea spune că, de multe ori, părinŃii rămân aproape neputincioşi în a schimba
comportamentul copiilor mai mari, dacă nu au început să se ocupe de educaŃia lor încă din fragedă
pruncie. Spune şi un proverb: „Ceea ce înveŃi de mic, nu uiŃi până la bătrâneŃe”! Iar înŃeleptul
Sirah învaŃă: „Ai feciori? ÎnvaŃă-i pe ei şi înconvoaie din pruncie grumazul lor” (Cartea
ÎnŃelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 7, 24).
Dezvoltarea trupească are loc repede şi continuu, în vreme ce şi mai repede înaintează cea
sufletească. Copilul începe să vorbească, să înŃeleagă primele lucruri, să gândească, să judece:
VoinŃa sa se întăreşte şi învaŃă încet-încet să acŃioneze de la sine. Mintea sa se îmbogăŃeşte cu
înŃelegerea obiectelor care îl înconjoară, în vreme ce, împreună cu acestea, începe să înŃeleagă şi
câte ceva despre existenŃa lui Dumnezeu. Începe să îşi pună problema destinaŃiei sale în această
lume şi învaŃă să facă diferenŃa între bine si rău. Înlăuntrul său se trezeşte conştiinŃa. Începe să
conştientizeze iubirea şi antipatia, apar sentimentele de ruşine şi de onoare. Pentru că toate aceste
puteri, care îl ridică pe om către asemănarea cu Dumnezeu, să se dezvolte aşa cum trebuie, părinŃii
6 Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălŃimea de Taină, Ed. Acaton, Făgăraş, 2003, p. 111.
7 Danion Vasile, Cartea nunŃii, Ed. Nemira, Bucureşti, 2003, p. 39.
39