Sindromul Balint - dr. Dorin Dragos

prefrontale sau ale conexiunilor acesteia cu alte părţi ale
creierului. Pentru a evita paradoxul de a pune diagnostic de
SLF la un pacient care nu are leziuni ale cortexului frontale,
este preferabil să se folosească termenul de sindrom al
reţelei prefrontale.
Conştienţa
Alterarea conştienţei
Alterarea atenţiei, percepţiei, a stării de alertă.
Poate să nu fie de natură neurologică: istoric de boală
psihiatrică anterioară.
Stare confuzională: pacientul este capabil să
primească informaţia normal, dar procesul de prelucrare
este anormal. Delir individul percepe informaţia anormal.
Felul în care s-a instalat alterarea conştienţei poate
sugera cauza:
acut: AVC, traumatism, medicamentele de diverse
tipuri;
progresiv:
• afecţiuni toxice / metabolice / endocrine: insuficienţă
renală, hepatică, tiroidiană (mixedem), cetoacidoză
diabetică;
• istoric de traumatism cranio-cerebral hematom
subdural alterare progresivă a conştienţei.
Leziuni supratentoriale hemipareza, paresteziile,
hemianopsia, dizartria, pareza unui membru (superior sau
inferior).
Leziunile de trunchi cerebral asociate cu modificări
ale conştienţei şi nistagmus, vărsături, diplopie, greaţă,
căscături.
Coma
Cauze:
meningoencefalită;
hipertensiune intracraniană (HIC);
hemoragie subarahnoidiană (HSA);
leziuni cerebrale focale în cadrul unui accident vascular
cerebral (AVC);
leziuni ale trunchiului cerebral care afectează
formaţiunea reticulată (SRAA);
encefalopatie metabolică (anomalii electrolitice, tulburări
endocrine, insuficienţă hepatică, renală sau respiratorie,
deficienţe vitaminice, intoxicaţii, alterări marcate ale
temperaturii corporale);
stare postcritică (după o criză de epilepsie).
Poziţie decorticată (leziune la nivelul cortexului, cu
afectarea tractului piramidal) – rigiditate decorticată: braţele
în adducţie (lipite de corp), coatele, pumnii şi degetele sunt
flectate; coapsele în rotaţie internă; picioarele în flexie
plantară.
Poziţie decerebrată (leziune în mezencefal sau în
punte) – rigiditate decerebrată: braţele tot în adducţie (lipite
de corp), dar coatele în extensie, antebraţele în pronaţie,
pumnii şi degetele flectate; picioarele tot în flexie plantară.
Dacă nu semne de fractură cervicală, se întoarce brusc
capul pacientului către o parte ţinându-i ochii deschişi –
ochii ar trebuie să se mişte conjugat către partea opusă =
reflexul „ochilor de păpuşă”. La un pacient cu leziuni la
nivelul trunchiului cerebral acest reflex este absent. Acest
reflex poate fi declanşat doar la un pacient comatos,
deoarece un individ treaz va fixa un obiect, comanda
voluntară depăşind-o pe cea reflexă. Stimularea calorică
este folosită pentru a amplifica acest reflex sau pentru a
testa mişcările la un pacient cu fractură cervicală (la care
ALTERAREA CONŞTIENŢEI 15
nu se poate roti capul). Pacientul este plasat cu capul
flectat la 30° (această orientează unul dintre canalele
semicirculare într-o poziţie orizontală). O seringă mare este
umplută cu 20-30 ml apă rece ca gheaţa şi apa este
injectată brusc într-unul dintre canalele auditive externe ale
pacientului. În mod normal trebuie să apară nistagmus:
ochii se vor mişca lent către ipsilateral, iar apoi rapid spre
linia mediană. Deoarece nistagmusul este denumit dă
componenta rapidă, utilizarea de apă rece determină
nistagmus spre partea opusă. Dacă se foloseşte apă caldă,
componenta rapidă a nistagmus-ului va fi spre canalul
auditiv injectat (COWS = cold opposite warm same).
Absenţa unei reacţii la stimularea calorică se constată la
pacienţii cu leziuni de trunchi cerebral care întrerup
conexiunile dintre nucleii vestibulari şi nucleul NC6.
Insuficienţa cerebrală
Pierderea memoriei. Termenul de insuficienţa cerebrală
(IC) îl înlocuieşte pe cel de demenţă. Alterarea progresivă
a orientării, memoriei, judecăţii şi a altor aspecte ale
funcţiei intelectuale. În fazele iniţiale se constată o scădere
a capacităţii de a înţelege un text scris. E un simptom, mai
degrabă decât o boală specifică. Cea mai importantă cauză
de este boala Alzheimer. Alte cauze: afecţiuni vasculare
(infarcte multiple, afectarea difuză a substanţei albe =
demenţa Binswanger), toxice (alcoolism), metabolice
(deficitul de vitamină B12), boală Parkinson, intoxicaţia cu
medicamente, tumori etc.
Afecţiuni neurologice tipice
Scleroza multiplă: 30-35 ani, predomină la femei;
procese demielinizante; nistagmus, diplopie, vorbire
încetinită, slăbiciune musculară, parestezii, coordonare
deficitară, tulburări de micţiune şi defecaţie.
Scleroza laterală amiotrofică: 50-80 ani, predomină
la bărbaţi; degenerarea NMP şi a NMC; fasciculaţii ale
muşchilor afectaţi, slăbiciune musculară, atrofie musculară,
nu are deficit mental sau senzorial.
Boală Parkinson: 60-80 ani, predomină la bărbaţi;
rigiditate, încetinirea mişcărilor, tremurat involuntar,
dificultate la înghiţire, tremor al extremităţilor superioare,
mişcări smucite, în „roată dinţată”. Mers încet, târşit, fără
să-şi balanseze braţele. Facies fixat, inexpresiv. Corpul în
uşoară flexie. Salivaţie excesivă.
Miastenie gravă: 20-50 ani, predomină la femei;
oboseală musculară generalizată, ptoză palpebrală
bilaterală, diplopie, dificultate la înghiţire, slăbiciune a vocii.
Coree Huntington: 30-35 ani, ambele sexe; mişcări
coreiforme, mişcări rapide, grimase, dizartrie, modificări de
personalitate, demenţă.
Accidente vasculare cerebrale (AVC). Cele mai
multe sunt ischemice (embolice) (80%), unele sunt
hemoragice (20%). 30% dintre pacienţi mor în prima lună.
Printre cele mai frecvente manifestări sunt deficitele
motorii.
Atacuri ischemice tranzitorii (AIT) = episoade
scurte manifestate prin disfuncţie neurologică focală, care
durează de obicei doar câteva minute, cu recuperare
completă ulterioară. Sunt importante deoarece la 30%
dintre pacienţii cu AIT survine un AVC în următorii 4-5 ani.
Epilepsie
parţială: cu simptomatologie elementară sau complexă;
generalizată: fără semne de leziuni organice cerebrale
petit mal: