Sindromul Balint - dr. Dorin Dragos

22
pacientului să întindă palma cu ochii închişi şi îi „scrie” în
palmă cu capătul neascuţit al unui pix numere de la 0 la 9.
numerele trebuie să fie orientate cu faţă către pacient (cum
le-ar scrie pacientul). Incapacitatea de a identifica
numerele este un semn sensibil de leziune parietală. Se
compară cele două mâini.
Testarea localizării punctuale. Localizarea punctuală
este capacitatea unei persoane de a indica regiunea unde
a fost atinsă. Pacientul cu ochii închişi este atins de
examinator, care apoi retrage mâna şi îi cere pacientului să
deschidă ochii şi să indice zona unde a fost atins.
Anomaliile cortexului senzorial reduc capacitatea de a
localiza zona atinsă.
Testarea auzului.
Testul Rinné compară conducerea osoasă (CO) cu cea
aeriană (CA). Diapazonul în vibraţie este plasat cu baza
mânerului pe procesul mastoid şi i se cere pacientului să
spună când nu îl mai aude. Când a încetat să-l mai audă,
diapazonul este adus imediat cu ramurile lângă urechea
pacientului (fără să-i atingă părul) şi i se cere să spună
dacă încă îl mai aude (aşa cum ar fi normal).
în mod normal, CA este mai bună decât CO testul
Rinné pozitiv (normal: CA > CO);
la pacienţii cu surditate (hipoacuzie) de conducţie (la
care este afectată conducerea aeriană) CO > CA testul
Rinné negativ;
la pacienţii cu surditate senzorionervoasă sunt afectate
ambele tipuri de conducere (CA şi CO), dar se menţine un
răspuns normal CA > CO. Urechea medie amplifică
sunetul în ambele poziţii ale diapazonului;
în caz de surditate completă la o ureche, pacientul
poate încă auzi diapazonul plasat pe mastoida urechii
surde, sunetul fiind transmis prin structurile osoase la
cealaltă ureche. Acesta este un test Rinné fals negativ.
Testul Weber compară CO în cele două urechi şi
determină dacă afectarea unei singure urechi este de
conducţie sau nervoasă. Diapazonul în vibraţie este presat
cu baza mânerului pe fruntea pacientului pacientul este
întrebat dacă aude sunetul la mijloc (cum este normal) sau
în urechea dreaptă ori în cea stângă. Dacă nu este auzit la
mijloc, se spune că sunetul este lateralizat şi că este
prezent un defect de auz.
Când există un defect unilateral:
de conducere (afecţiune a urechii externe sau medii)
sunetul se lateralizează în urechea afectată (dispare
zgomotul de fond care maschează sunetul transmis prin
CO); test Rinné negativ / anormal (CO > CA) pe partea
afectată şi pozitiv / normal (CA > CO) pe partea
neafectată;
senzorionervos (afecţiune a urechii interne sau a căii
auditive) sunetul se lateralizează în urechea
neafectată; test Rinné pozitiv / normal (CA > CO) pe
ambele părţi (dar sunetul perceput este mai slab pe
partea afectată).
Exemplul 1
urechea dreaptă: Rinné pozitiv / normal (CA > CO)
urechea stângă: Rinné negativ / anormal (CO > CA)
Weber: lateralizare în urechea stângă
Diagnostic: surditate de conducere stângă
Exemplul 2
urechea dreaptă: Rinné pozitiv / normal (CA > CO)
urechea stângă: Rinné pozitiv / normal (CA > CO)
Weber: lateralizare în urechea dreaptă
Diagnostic: surditate senzorionervoasă stângă
EXAMEN CLINIC GNERAL ŞI NEUROPSIHIC - DR. DORIN DRAGOŞ
Funcţia cerebelului
Evaluarea mersului. v. mai sus
Testul index-la-nas. Pacientul atinge succesiv cu
indexul vârful nasului şi indexul examinatorului – i se cere
să facă mişcarea cât mai repede şi mai precis; întâi cu
ochii deschişi, apoi cu ochii închişi. Leziune cerebeloasă
nimeresc pe lângă, tremur al degetului pe măsură ce se
apropie de ţintă.
Testul călcâi-la-genunchi. Pacientul stă pe spate şi i
se cere
să atingă cu călcâiul genunchiul contralateral; leziune
cerebeloasă călcâiul nu nimereşte genunchiul;
să alunece cu călcâiul pe marginea anterioară a tibiei
contralaterale – mişcarea trebuie să fie rectilinie; leziune
cerebeloasă călcâiul oscilează de o parte şi de alta.
Evaluarea mişcărilor rapide. Capacitatea de a
executa mişcări rapide alternante = diadocochinezie. În caz
contrar = adiadocochinezie. Mişcări rapide de pronaţie şi
supinaţie ale mâinii: le face în aer sau lovindu-şi succesiv o
palmă (sau coapsa) alternant cu faţa şi cu dosul celeilalte
mâini. Îşi atinge succesiv, rapid vârful policelui cu vârful
fiecăruia dintre celelalte degete de la aceeaşi mână.
Testul Romberg. Pacientul stă în faţa examinatorului
cu picioarele lipite (eventual cu membrele superioare
depărtate, cu palmele în sus) şi să închidă ochii dacă îşi
menţine echilibrul = test Romberg negativ. Test Romberg
pozitiv dacă începe să se balanseze şi este obligat să-şi
depărteze picioarele pentru a-şi menţine echilibrul. Testul
poate fi sensibilizat cerându-i pacientului să pună un picior
înaintea celuilalt (picioarele sunt aliniate, călcâiul piciorului
fiind lipit de vârful piciorului din spate). Examinatorul trebuie
să ţină mâinile de o parte şi de alta a pacientului, la mică
distanţă de umerii acestuia, gata să-l sprijine dacă acesta
îşi pierde echilibrul. Testul Romberg evaluează mai
degrabă funcţia coloanelor medulare posterioare decât a
cerebelului.
Semne meningeale
Meningită – adesea pacientul se plânge de durere de
ceafă şi de rezistenţă la flexia capului.
Redoare de ceafă: pacientul întins pe spate,
examinatorul îl apucă cu palma de ceafă şi îi flectează
pacientului capul până când bărbia îi atinge sternul. În
meningită apare durere şi rezistenţă la flexia capului. În
plus pacientul poate să flecteze şoldurile şi genunchii
(semnul Brudzinski – al cefei –; Brudzinski a mai descris
şi alte semne de iritaţie meningeale, dintre care cel al cefei
este cel mai demn de încredere).
Cu pacientul întins pe spate, examinatorul îi flectează
coapsa ţinându-i genunchiul flectat, după care îi extinde
genunchiul – dacă apare rezistenţă şi durere = semnul
Kernig de iritaţie meningeală.
A O cale centrală prin care leptina acţionează pentru
a regla apetitul şi greutatea corporală: leptina
semnalizează prin neuronii proopiomelanocortinici (POMC)
din hipotalamus pentru a induce creşterea producţiei de αhormonul
stimulator al melanocitelor (α-MSH), necesitând
acţiunea de prelucrare exercitată de enzima PC-1
(convertaza proenzimei 1). α-MSH acţionează drept
agonist asupra receptorilor melanocortinei-4 pentru a
inhiba apetitul, iar neuropeptida AgRp (peptidă înrudită cu
Agouti) acţionează drept antagonist al acestui receptor.