Sindromul Balint - dr. Dorin Dragos
Sindromul Balint - dr. Dorin Dragos
Sindromul Balint - dr. Dorin Dragos
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
suprimarea STH este un răspuns compensator la creşterea<br />
aportului de alimente.<br />
Un sin<strong>dr</strong>om atribuit tulburărilor hipotalamice este<br />
sin<strong>dr</strong>omul (Babinski-)Frölich (mai frecvent la băieţi) =<br />
distrofie adipozo-genitală:<br />
• creşte apetitul obezitate (de tip ginoid);<br />
• scade secreţia de gonadotropine pubertate întârziată,<br />
hipogonadism (testicule şi, în general, organe genitale<br />
hipodezvoltate);<br />
• creştere întârziată hipostaturalitate.<br />
Consecinţe patologice ale<br />
obezităţii<br />
Obezitatea are efecte adverse majore asupra sănătăţii.<br />
Obezitatea este asociată cu o creştere a mortalităţii (de<br />
toate cauzele) cu 50-100% comparativ cu indivizii cu<br />
greutate normală, mai ales de cauze cardiovasculare.<br />
Mortalitatea este mai mare când obezitatea este asociată<br />
cu creşterea grăsimii intraabdominale. De asemenea, se<br />
pare că măsura în care obezitatea afectează anumite<br />
sisteme de organe este influenţată de genele de<br />
susceptibilitate, care variază în populaţie.<br />
Rezistenţa la insulină şi diabetul<br />
zaharat de tip 2<br />
Hiperinsulinemia şi rezistenţa la insulină sunt trăsături<br />
aproape nelipsite ale obezităţii şi care cresc odată cu<br />
creşterea în greutate şi scad odată cu scăderea în<br />
greutate. Rezistenţa la insulină este mai puternic legată de<br />
grăsimea intraabdominală decât de grăsimea din alte<br />
depozite. Factorii majori care ar putea constitui substratul<br />
molecular al legăturii dintre obezitate şi rezistenţa la<br />
insulină a ţesuturilor periferice (în special adipos, muscular<br />
şi hepatic):<br />
insulina însăşi, prin inducerea unei scăderi reglatoare a<br />
numărului de receptori;<br />
acizii graşi liberi, despre care se ştie că sunt crescuţi şi<br />
capabili să împiedice acţiunea insulinei;<br />
acumularea intracelulară de lipide;<br />
diverse peptide circulante produse de adipocite, printre<br />
care citokinele TNF-α şi IL-6 şi adipokinele 2 RBP4 (retinol<br />
binding protein 4), adiponectină şi rezistină, a căror<br />
exprimare este alterată în adipocitele pacientului obez şi<br />
care sunt capabile să modifice acţiunea insulinei.<br />
Deşi rezistenţa la insulină este aproape universală la<br />
obezi, majoritatea nu dezvoltă diabet, ceea ce sugerează<br />
că instalarea diabetului necesită o interacţiune între<br />
rezistenţa la insulină indusă de obezitate şi alţi factori care<br />
predispun la diabet, cum ar fi perturbarea secreţiei de<br />
insulină. Obezitatea este însă un factor de risc major<br />
pentru diabet şi până la 80% din pacienţii cu diabet zaharat<br />
de tip 2 sunt obezi. Scăderea în greutate şi creşterea<br />
efortului fizic, chiar şi modeste, sunt asociate cu creşterea<br />
sensibilităţii la insulină şi adesea îmbunătăţesc controlul<br />
glicemic la diabetici.<br />
Tulburări ale aparatului reproducător<br />
La sexul masculin<br />
Hipogonadismul masculin este asociat cu creşterea<br />
ţesutului adipos, adesea cu distribuiţie ginoidă.<br />
Invers, la bărbaţii cu greutate corporală >160%<br />
greutatea ideală, testosteronul plasmatic şi globulina care<br />
2<br />
Substanţe cu acţiune de tip hormonal produse de către<br />
adipocite.<br />
CONSECINŢE PATOLOGICE ALE OBEZITĂŢII 3<br />
leagă hormonii sexuali (SHBG) sunt adesea reduse, iar<br />
estrogenii (proveniţi din conversia, în ţesutul adipos, a<br />
an<strong>dr</strong>ogenilor corticosuprarenali) sunt crescuţi. Poate să<br />
apară ginecomastie. Cu toate acestea, masculinizarea,<br />
libido-ul, potenţa şi spermatogeneza sunt păstrate la<br />
majoritatea acestor indivizi. Testosteronul liber poate fi<br />
scăzut la bărbaţii cu obezitate morbidă a căror greutate<br />
este >200% greutatea corporală ideală.<br />
La sexul feminin<br />
Obezitatea este asociată cu anomalii menstruale, mai<br />
ales la femeile cu obezitate an<strong>dr</strong>oidă. Frecvent se constată<br />
creşterea producţiei de an<strong>dr</strong>ogeni, scăderea SHBG şi<br />
creşterea conversiei periferice a an<strong>dr</strong>ogenilor în estrogeni.<br />
Majoritatea femeilor obeze cu oligomenoree au sin<strong>dr</strong>omul<br />
ovarului polichistic (SOPC), care se asociază cu anovulaţie<br />
şi hiperan<strong>dr</strong>ogenism ovarian; 40% din femeile cu SOPC<br />
sunt obeze. Majoritatea femeilor neobeze cu SOPC au şi<br />
rezistenţă la insulină, ceea ce sugerează că rezistenţa la<br />
insulină, hiperinsulinemia sau combinaţia celor două<br />
determină sau contribuie la fiziopatologia ovariană în<br />
SOPC atât la indivizii obezi, cât şi la cei cu greutate<br />
normală. la femeile obeze cu SOPC, scăderea în greutate<br />
sau tratamentul cu medicamente care cresc sensibilitatea<br />
la insulină adesea restabileşte menstruaţiile normale. După<br />
menopauză, conversia crescută a an<strong>dr</strong>ostendionei în<br />
estrogeni (care se produce în măsura mai mare la femeile<br />
cu obezitate ginoidă) poate contribui la creşterea incidenţei<br />
cancerului uterin la femeile obeze.<br />
Boli cardiovasculare<br />
Obezitatea este un factor de risc independent pentru<br />
bolile cardiovasculare [printre care boală coronariană,<br />
accident vascular cerebral şi insuficienţă cardiacă<br />
congestivă (ICC)] atât la bărbaţi, cât şi la femei. Se pare că<br />
raportul talie/şold (raportul dintre circumferinţa la nivelul<br />
taliei şi cea la nivelul şoldurilor) este cel mai bun predictor<br />
al acestor riscuri. Dacă sunt incluse şi efectele<br />
suplimentare ale hipertensiunii şi ale intoleranţei la glucoză<br />
asociate cu obezitatea, impactul advers al obezităţii este<br />
încă şi mai evident. Efectul obezităţii asupra mortalităţii<br />
cardiovasculare la femei poate fi observat la valori ale IMC<br />
nu foarte ridicate (chiar la limita superioară a normalului:<br />
25). Obezitatea, în special obezitatea abdominală, este<br />
asociată cu:<br />
• un profil lipidic aterogen;<br />
• creşterea colesterolului din lipoproteinele cu densitate<br />
joasă (colesterolul LDL);<br />
• creşterea lipoproteinelor cu densitate foarte joasă;<br />
• creşterea trigliceridelor;<br />
• scăderea colesterolului din lipoproteinele cu densitate<br />
înaltă (colesterolul HDL);<br />
• scăderea nivelurilor plasmatice ale adiponectinei C , o<br />
adipokină cu efect protector vascular.<br />
Obezitatea este asociată şi cu hipertensiunea.<br />
Măsurarea tensiunii arteriale la obezi necesită manşete de<br />
dimensiuni mai mari pentru a evita creşterile artefactuale.<br />
Hipertensiunea indusă de obezitate este asociată cu:<br />
• creşterea rezistenţei periferice;<br />
• creşterea debitului cardiac;<br />
• creşterea tonusului simpatic;<br />
• creşterea sensibilităţii la sare;<br />
• retenţie de sare mediată de insulină;<br />
Adesea, valorile tensionale se ameliorează chiar şi la o<br />
scădere modestă în greutate.