Sindromul Balint - dr. Dorin Dragos

B Nu se cunoaşte încă mecanismul rezistenţei la leptină
şi nici în ce măsură aceasta poate fi contracarată prin
creşterea nivelului de leptină. Unele date sugerează că
leptina nu poate traversa eficient bariera hematoencefalică
atunci când nivelul ei creşte. De asemenea, se pare că
anumite substanţe (cum ar fi SOCS3 şi PTP1b) ar putea
avea efect inhibitor asupra sistemului de semnalizare al
leptinei, ceea ce ar putea contribui la rezistenţă la leptină.
C Adiponectina este un proteină cu acţiune hormonală,
care modulează un număr de procese metabolice, printre
care reglarea catabolismului glucozei şi al acizilor graşi.
Este secretată exclusiv din ţesutul adipos şi
concentraţia ei plasmatică este mult superioară multor altor
hormoni. Nivelurile ei sunt corelate invers cu procentul de
ţesut adipos din corp (la adulţi). Joacă un rol în suprimarea
tulburărilor metabolice care pot determina obezitatea,
diabetul de tip 2, ateroscleroza şi steatoza hepatică
nealcoolică. Adiponectina este proteina cu cel mai ridicat
ritm de transcriere din ţesutul adipos. Deşi este produsă în
ţesutul adipos, este scăzută în obezitate. Gena ei este
localizată pe cromozomul 3p27, o regiune despre care se
ştie că influenţează susceptibilitatea genetică la diabetul de
tip 2 şi la obezitate. Administrarea unor forme adecvate de
adiponectină ameliorează controlul insulinei, al glicemiei şi
al trigliceridemiei (cel puţin la şoareci). Anumite variante ale
acestei gene ar putea predispune la diabet de tip 2.
Până acum, au fost identificaţi doi receptori pentru
adiponectină, omologi cu receptorii cuplaţi cu proteina G;
aceşti receptori acţionează asupra unei kinaze AMP, care
reprezintă un punct de control important al ritmului
metabolic celular. exprimarea receptorilor este corelată cu
nivelurile de insulină.
Adiponectina exercită unele dintre efectele ei de
reducere a greutăţii prin intermediul creierului, ceea ce
seamănă cu acţiunea leptinei, dar cei doi hormoni exercită
acţiuni complementare şi pot avea efecte aditive.
Efectele metabolice ale adiponectinei:
• ciclul metabolic al glucoză: preluarea glucozei în celule,
gluconeogeneza
• catabolismul lipidic: β-oxidarea, eliminarea trigliceridelor
din sânge;
• protecţie de disfuncţia endotelială (aspect important al
genezei aterosclerozei);
• sensibilitatea la insulină;
• scăderea în greutate.
D Etiologia orbitopatiei legate de tiroidă este un proces
inflamator mediat autoimun al ţesuturilor orbitei, afectând
predominant ţesutul adipos şi muşchii extraoculari. Se
produce un infiltrat cu limfocite, plasmocite şi mastocite.
Depunerea de glicozaminoglicani şi influxul de apă creşte /
cresc conţinutul orbitei. Obstrucţia venei oftalmice
superioare, determinând scăderea drenajului venos,
contribuie, de asemenea, la congestia orbitei.
EXAMINAREA REFLEXELOR 23