in ce sens? un scurt ghid de educatie senzoriala - Slow Food

17
4
Vazul
Intr-o societate de vest tot mai computerizata si dominata de media, vazul este sistemul
senzorial dominant. A fost estimat ca 80% din informatia care ajunge la creier provine
de la stimuli vizuali. Organul vazului este ochiul. Ochiul transforma energia razelor
de lumina electromagnetica in impulsuri electrice, care sunt transmise spre creier de
catre nervul optic si pe urma este decodat.
Forma, culoarea si aparenta ne poate furniza indicatii utile pentru a alege mancarea. De
exemplu, permite evaluarea prospetimii si a poftei. Culoarea in special, inspira asteptari
despre gust. Deci, ne asteptam ca o rosie verde sa fie acidica si o prajitura maro sa aiba
gustul ciocolatei.
Invatam de la o varsta frageda sa fim suspiciosi in ceea ce priveste mancarea care nu
are culoare familiara. Daca am turna intr-un pahar lichid rosu dintr-o cutie de lapte nu
l-am bea chiar daca ar avea gust si miros normal.
Atributele vizuale ale unui produs, cum ar fi forma, care recurge de la ambalaj si mai
presus de toate de la culoare, joaca un rol important in succesul sau comercial. Industria
alimentara, care foloseste intens aditivi pentru a modifica produse bazate pe gusturile
consumatorului, ia in considerare aceste aspecte vizuale.
In conformitate cu industria, un produs trebuie sa corespunda cu asteptarile noastre.
De aceea un sirop de menta sau o acadea de lamaie, in mod natural neavand nici o
culoare, sunt artificial colorate in verde si galben. Culoarea unui produs ar trebui sa fie
constanta si nu variabila, pentru a putea fi recunoscut si sa putem sa formam o legatura
cu acesta. Nu e intamplator ca produsele industriale sunt des colorate artificial
pentru a restaura nuantele naturale pierdutre prin procesare. Consumatorii sunt atat
de obisnuiti cu aceste modificari ca foarte de le este greu sa identifice naturala culoare
a produselor: fiind fata in fata cu un anumit produs nu exista nici un dubiu cand este
verde viu sau galben sau rosu ci atunci cand culorile sunt absente.
Folosinta generalizata de aditivi nu afecteaza doar aspectul vizual al alimentelor ci si
aroma si gustul (vezi chenarul despre arome la Capitolul 5, pag. 28). Este estimat ca in
SUA industria alimentara foloseste 3000 de tone de coloranti in fiecare an. Arta cresterii
atractivitatii alimentelor prin aditivi coloranti nu este nimic nou. Chiar si in antichitate
romanii de exemplu, au folosit cantitati mari de safron pentru a-si vopsi mancarea intrun
galben pozitiv si linistitor.
Unele culori sunt incontestabil mai atractive decat altele, datorita efectului asupra imaginatiei
noastre. Verdele reda natura si prospetimea linistitoare al produselor din plante.
Totusi copiii, asociaza des aceasta culoare cu tartele de fructe si legume si o resping.
Rosul, in diferite nuante, este atractiv in special pentru copii (acadele, siropuri si alte
produse destinate lor sunt des colorate) dar poate sa inspire si o puternica repulsie
(cum ar fi carnea rosie sau cruda). Culorile negru si maro inspira instinctiv un raspuns
negativ pentru ca sunt culorile legate de deteriorare (carne si produse care devin mai
inchise la culoare pe parcurs) si mancarea arsa.