R I N O L O G I E - Cursuri Medicina

temperatură, atmosfera poluată, scăderea rezistenţei organismului.
Din punct de vedere patogenetic se constată o ischemie tranzitorie a
mucoasei pituitare, urmată de tumefierea, congestiea şi apariţia unei secreţii
profuze sero-mucoase. Rinoreea devine rapid mucopurulentă, datorită
suprainfecţiei bacteriene. Germenii cel mai des întâlniţi sunt: Streptococul
haemolitic, Pneumococul, Staphilococul, Haemophilus influenzae, Klebsiella
pneumoniae, Branhamella catarrhalis.
Evoluţia clinică se desfăşoară în mai multe faze:
- faza prodromală, de instalare a bolii, numită şi faza ischemică, când
pacientul se află în incubaţie, aproximativ 13 zile. In aceatsă perioadă
prezintă, o simptomatologie generală caracterizată prin: subfebră,
frisoane, torpoare, oboseală, lipsa poftei de mâncare, cefalee, durere
generalizată a întregului organism; la copii mici febra poate să fie
mare, prezentând pe lângă simptomele enumerate şi senzaţia de
arsură la nivelul ochilor, senzaţie de uscăciune la nivelul nasului şi
gâtului, strănut. La rinoscopie mucoasa este iritată sau palidă şi
uscată, iar pacientul prezintă hipo-sau anosmie;
- faza catarală, se instalează în câteva ore şi se manifestă, prin secreţie
nazală apoasă, profuză şi obstrucţie nazală de diferite grade însoţită de
pierderea temporară a mirosului, lăcrimare, rinolalie închisă şi înrăutăţirea
simptomatologiei generale. In această fază mucoasa este intens congestionată
şi edemaţiată;
- faza infecţiei secundare , când se produce invazia leucocitară, ceea ce
face ca secreţia nazală să devină purulentă gălbuie sau chiar verzuie .
Rinoscopia va evidenţia o mucoasă turgescentă, congestionată intens,
edemaţiată scăldată de secreţii mucopurulente, bogate în mucină, ceea
ce se observă prin rigiditzatea batistei.
- Faza de resoluţie, când mucoasa îşi reia încetul cu încetul aspectul
normal, când secreţia nazală se reduce ca şi cantitate, îşi schimbă
consistenţa, devine din nou incoloră, iar simptomatologia generală şi
locală se amliorează treptat, obstrucţia nazală dispare, mirosul revine
iar vindecarea completă se obţine într-o săptămână.
Infecţia bacteriană secundară dacă se produce încetineşte procesul de
vindecare.
Diagnosticul diferenţial deseori se poate face numai dupa câteva zile de la
debutul bolii cu rinita alergică în care însă rinoreea are caracter spasmodic, este
apoasă şi este apiretică, rinita vasomotorie cu simptomatologie asemnănătoare
rinitei alergice, rinita gripală în care simpromatologia este mult mai dramatică,
cu rinitele acute specifice etc..
Uneori afecţiunea se poate complica cu o sinuzită, otită sau
traheobronsită.
Tratamentul este :
a). profilactic evitându-se contactul cu persoane bolnave, vaccinurile
nedovedindu-şi încă eficacitatea. Profilaxia nu se poate face în mod stiinţific, dar
se recomandă creşterea rezistenţei generale a organismului prin sport,
administrarea de vitamină C, şi A periodic, evitarea fumatului, iar în perioade de
epidemii măsuri stricte de igienă. Deseori la copii, acolo unde infecţile sunt
17