R I N O L O G I E - Cursuri Medicina

cel mai adesea cu sinuzita etmoidală. Durerea, hiperestezia sunt localizate la
nivelul fosei canine, edemul cuprinzând deseori pe lângă regiunea jugală şi
pleoapa inferioară. Poate să apară la orice vârstă .
2. Sinuzita etmoidală acută se întâlneşte la toate vârstele, ea putând
apare şi la sugar. Durerea este localizată în unghiul intern al orbitei, iar
tumefacţia de la acest nivel se poate extinde la toată orbita.
Simptomatologia include de asemenea, tulburări de olfacţie, obstrucţie
nazală, secreţii nazale abundente, hipertrofia cornetelor, mai ales a cornetului
mijlociu, precum şi existenţa puroiului în meatul mijlociu. La copil, evoluţia spre
supuraţie orbitară este frecventă, rapidă şi foarte gravă.
3. Sinuzita frontală acută este caracterizată prin dureri cu un orar fix, mai
accentuate dimineaţa, care cresc în intensitate spre amiază, pentru ca să
dispară dupa amiază. Aceste dureri se accentuază cu aplecatul capului şi la
suflatul nasului, precum şi la palparea locului de exteriorizare a nervulul
supraorbitar. Secreţia purulentă se adună în partea anterioară a meatului
mijlociu. Tumefacţia poate cuprinde pleoapa superioară şi regiunea frontală.
Intrucât acest sinus se dezvoltă mult mai târziu, sinuzita frontală nu există la
sugar şi copilul mic.
4. Sinuzita acută sfenoidală este în general greu de diagnosticat.
Simptomele ei se pierd între cele ale sinuzitelor cu care se asociază. Durerea la
baza craniului, retroorbitară, cu iradiere în regiunea occipitală şi deseori în
regiunea temporală, alături de existenţa secreţiilor purulente la nivelul
rinofaringelui, sugerează participarea sfenoidului, investigaţiile clinice şi
paraclinice elucidând diagnosticul.
Evoluţia sinuzitelor acute este variată, ele putându-se vindeca în mod
spontan, sau se pot complica, croniciza, sau chiar fistuliza transtegumentar.
Tratamentul acestor sinuzite constă într-un tratament conservator cu
antibiotice, acesta încercând să fie etiologic, în funcţie de examenul
bacteriologic efectuat din secreţia rinosinuzală. Tratamentul acesta etiologic
trebuie efectuat până la vindecarea sinuzitei. Drenajul puroiului va fi favorizat de
instilaţiile locale nazale cu soluţii vasoconstrictoare. Se va combate durerea,
febra, iar pe perioada bolii se recomandă repaus la domiciliu. In cazul în care
complicaţiile sunt iminente sau au devenit patente, se recomandă drenarea
chirurgicală, fără chiuretarea sinusului bolnav.
Sinuzitele cronice
Sinuzitele cronice păstrează din simptomatologia celor acute, doar
obstrucţia nazală şi rinoreea, care deseori este foarte fetidă. Când se
acutizează suferinţa sinuzală, pe lângă semnele cronice se instalează şi
simptomatologia suferinţei acute. Examenul obiectiv evidenţiază o mucoasă
nazală congestivă, pe care se observă o dâră purulentă albă-gălbuie, care se
scurge din meatul unde se deschide sinusul bolnav. Radiografiile şi toate
celelalte investigaţii vor arăta suferinţa sinuzală cronică.
1. Sinuzita maxilară cronică apare izolat ca urmare a unei afecţiuni
dentare. Puroiul în aceste cazuri este fetid, întrucât infecţia este produsă de
germeni anaerobi.
2. Sinuzita etmoidală cronică izolată este foarte rară, de obicei ea
acompaniază o sinuzită maxilară sau frontală. Deseori este însoţită de polipi de
31