R I N O L O G I E - Cursuri Medicina

cazuri.
Patogenia este incertă şi pare a fi o reacţie granulomatoasă a celulelor
epiteliale, prin afectarea sistemului reticulohistiocitar.
Diagnosticul se pune pe baza radiografiilor pulmonare, a testului Kweim
care este pozitiv in 80% din cazuri, în timp ce testele la tuberculină sunt
negative şi a examenul histologic al ganglionilor prelevaţi chirurgical. Trebuie
diferenţiată de tuberculoză.
Tratamentul constă în administrare de steroizi, dar trebuie condus de
internist.
Rinoscleromul este o afecţiune ce se întâlneşte mai ales în estul Europei,
nordul Africii, America centrală şi de sud şi Asia.
Agentul etiologic este o Klebsiella rhinoscleromatis, cunoscută şi ca bacilul
Frisch. Boala se manifestă ca o rinită atipică cu secreţii purulente şi cruste,
după care apar nişte infiltrate nodulare, care cresc, îngustând treptat fosele
nazale datorită hipertrofiei scleroase a mucoasei. Afecţiunea se poate extinde şi
la faringe şi laringe, periclitând viaţa pacientului. Nasul pacientului se
deformează luând un aspect tapiroid.
Diagnosticul se pune pe baza biopsiei şi a examinărilor microbiologice.
Afecţiunea trebuie diferenţiată de tuberculoză, sifilis, sarcoidoza, micoze şi
boala Hodgkin.
Tratamentul se face cu antibiotice, dictate de senzitivitatea testelor, dar cel
mai adesea se administrează Rifampicina.
Lepra este o boala ce există mai ales în ţările tropicale şi subtropicale şi
care se manifestă prin îngroşarea nodulară a vestibulului nazal, existenţa
crustelor, secreţiilor fetide, ulceraţiilor care sunt urmate de lichefierea structurilor
de susţinere, faciesul pacientului luând un aspect leonin.
Afecţiunea este provocată de Mycobacterium leprae ( Hansen).
Diagnosticul se bazează pe anamneză, existenţa şi a altor zone afectate,
precum şi a leziunilor neurologice care sunt exclusiv senzitive. Culturile şi
reacţia la lepromină, fac parte din investigaţii.
Tratamentul este de lungă durată şi constă în administrarea de
diaminodiphenylsulfone şi tuberculostatice.
Polipoza nazală
Polipii nazali sunt mase edemaţiate ale mucoasei rino-sinuzale, pediculate
sau sesile, cauzate de obicei de inflamaţii cronice. Originea lor este la nivelul
meatului mijlociu, mai exact labirintului etmoidal.
Etiopatogenia lor este diferită, dar cel mai adesea apar ca o reacţie târzie
în cadrul rinitelor alergice. Testele alergice sunt pozitive la 25% dintre pacienţi,
dar formaţiunile polipoide pot apare şi în cadrul unor rinite şi sinuzite cronice, în
special în cadrul etmoiditelor. Prezenţa polipilor s-a observat şi în cadrul
tumorilor nazale, urmare a fenomenelor de stază, purtând denumirea de „polipi
de insotire”.
Triada polipoză nazală, sensibilitate la Aspirină şi astmul bronşic este
relativ frecventă şi este încadrată în sindromul Widal.
27