R I N O L O G I E - Cursuri Medicina

- hiposmia sau anosmia, care pot fi de cauză rinologică, (obstrucţia
nazală), sau neurologică, când epiteliul senzorial, sau conducerea nervoasă
este lezată, (cum se întâmplă în afecţiunile virale ex. gripă ).
- hiperosmia, este de obicei o calitate, rareori reprezintă un semn de boală
(tumori medulo-suprarenale).
Perturbări calitative sunt:
- parosmia, perceperea denaturată a unor mirosuri sau perceperea unui
miros inexistent în anturaj. Apare la gravide în cadrul disgravidiei precoce sau
patologic în epilepsie, isterie, etc.
- cacosmia reprezintă perceperea unui miros dezagreabil. Ea poate fi
subiectivă, percepută numai de bolnav (corpi străini, sinuzite cronice, rinite
atrofice - faze incipiente), sau obiectivă, când o percepe şi anturajul (ozena,
corpi străini, tumori de fosă nazală sau de mezo-sau suprastrutură,etc).
Sindromul vascular
La nivelul nasului acest sindrom se manifestă prin hiperemia mucoasei
pituitare situaţie întâlnită în cadrul diferitelor afecţiuni acute rinosinuzale, sau
anemia mucoasei care se instalează de obicei dupa utilizarea
vasoconstrictoarelor locale.
Epistaxisul, reprezintă hemoragia având punctul de plecare în fosa nazală.
Se manifestă de obicei printr-o scurgere sanguină pe una sau ambele orificii
narinare, mai ales când bolnavul stă în ortostatism sau prin orificiile coanale,
când pacientul se află în clinostatism posterior, de unde sângele se poate
elimina apoi pe gură sau poate fi înghiţit, determinând o hematemeză sau un
scaun melenic.
Respectând anatomia topografică a foselor nazale vom deosebi:
- epistaxisul anterior, adică hemoragia care se produce cel mai adesea la
nivelul petei vasculare Kiesselbach. Este frecvent şi cel mai adesea fără
consecinţe grave deoarece calibrul vasului lezat este redus;
- epistaxisul posterior, când hemoragia nazală provine din porţiunea
posterioară a foselor nazale şi când de cele mai multe ori este lezată ramul
septal al arterelor etmoidale posterioare. Aceste hemoragii sunt de cele mai
multe ori grave, deoarece sunt abundente, evidenţierea vasului lezat este
dificilă, iar etiologia hemoragiei recunoaşte în general afecţiuni organice sau
sistemice.
- epistaxisul difuz reprezintă hemoragia “ în pânză“ a întregii mucoase
pituitare şi este gravă, întrucât se instalează cel mai adesea în cadrul unei
discrazii sanguine (leucoză acută, trombocitopenie etc.)
Din punct de vedere etiologic deosebim:
- 1) Epistaxisul de cauză locală:
- epistaxisul idiopatic, juvenil reprezintă o sângerare repetată, ce apare
îndeosebi la copii şi adolescenţi, datorită unei fragilităţi vasculare
constituţionale. Această hemoragie este în general fără gravitate şi se produce
în circumstanţe foarte variate precum: expunerea îndelungată la soare, dupa
efort fizic intens, etc. Dispare în general după vârsta de 30 ani.
- microtraumatisme vasculare la nivelul petei vasculare Kiesselbach.
7