R I N O L O G I E - Cursuri Medicina

subcloazonului provine din artera facială, ramură a arterei carotide externe, iar
arterele etmoidale anterioară şi posterioră provin din sistemul carotidian intern.
Drenajul venos se face prin vena oftalmică în vena facială, iar prin
plexurile pterigoide în plexul faringean.
Inervaţia senzitivă este asigurată de ramuri din trigemen, iar cea
vegetativă de ganglionul sfenopalatin. Inervaţia senzorială, olfactivă, este
asigurată de nervul olfactiv ( perechea I-a de nervi cranieni).
Mucoasa foselor nazale este de două tipuri: respirator şi olfactiv. Epiteliul
respirator este un epiteliu cilindric, ciliat asemănător cu cel traheobronşic, cu
numeroase glande de tip mixt, cu un sistem limfatic bine dezvoltat şi cu
numeroase spaţii cavernoase venoase, situate mai ales la nivelul cornetelor
inferior şi mijlociu şi în jurul orificilor sinuzale.
Mucoasa olfactivă, inervată de nervul olfactiv, este siuată la nivelul lamei
cribriforme, cornetului superior şi zona corespunzătoare a septului nazal.
Pe lângă terminaţile nervoase ale celulelor Schultze, în mucoasa olfactivă se
găsesc şi numeroase glande Bowmann, care produc o secreţie bogată în lipide,
cu rol în percepţia olfactivă
SINUSURILE PARANAZALE
Sinusurile paranazale sunt prelungiri al cavităţilor nazale în oasele
învecinate.
1. Sinusul maxilar este cel mai mare şi are o capacitate de până la 15 ml.
Se formează în osul maxilar. Este rudimentar la naştere. Ostiumul sinusal se
află în porţiunea superioară a peretelui medial şi se deschide în meatul mijlociu.
Această situaţie nu permite evacuarea spontană a secreţiilor din sinus, dar întrun
sinus sănătos eliminarea acestora se face datorită mişcărilor cililor vibratili.
Sinusul maxilar se învecinează superior cu etmoidul şi orbita, aici aflându-se
nervul infraorbital; medial se găseşte fosa nazală, în meatul mijlociu
deschizându-se orificiul de drenaj sinusal; anterior este peretele jugal cu orificiul
nervului infraorbital; posterior se află fosa pterigopalatină, conţinând artera
maxilară internă, ganglionul pterigopalatin şi ramuri din trigemen. Planşeul se în
învecinează mai ales cu al doilea premolar şi primul molar, suferinţa acestora
putând produce sinuzitele odontogene. Dezvoltarea completă a sinusului
maxilar se produce numai după apariţia dentiţiei definitive.
2.Sinusul frontal reprezintă o cavitate dezvoltată în grosimea osului frontal,
de formă şi mărime variabilă, cu o capacitate de 4-7ml.. Dezvoltarea începe în
jurul vârstei de 6-7 ani şi este completă la 10-12 ani. Poate să fie absent uni-
sau bilateral în 3-5% din cazuri. Ductul nazofrontal osos are o direcţie sinuoasă
până la deschiderea sa la nivelul meatului mijlociu. Sinusul frontal prezintă un
perete anterior gros de 4-5 mm, un perete posterior de 1-3 mm ce desparte
sinusul de fosa cerebrală anterioară şi un perete inferior în raport cu orbita. În
1/3 internă a acestui perete se află orificiul de drenaj al sinusului.
3.Sinusul (labirint) etmoidal este format din 6-10 cavităţi (celule) cu o
capacitate de 2-3ml.. Din punct de vedere topografic deosebim celule etmoidale
anterioare şi posterioare toate comportându-se ca o singură celulă, întrucât
există comunicări între ele. Celulele anterioare se deschid în meatul mijlociu, iar
3