Sovata - Societatea de Radiologie şi Imagistică Medicală din România

Am realizat o retrospectivă a tuturor cazurilor înregistrate în departamentul
nostru care au fost confirmate ecoendoscopic şi histologic. Variabilele
înregistrate au fost reprezentate de localizare, diametrul maxim al tumorii la
prezentare, omogenitatea tumorii, conturul şi aspectul după injectare de
substanţă de contrast. Rezultate. Din punct de vedere al localizării primare,
stomacul a fost sediul în peste 80% din cazuri, cele mai multe dintre tumori
având peste 5 cm. Tumorile maligne s-au prezentat ca mase cu densităţi
tisulare, cu dimensiuni mari, heterogene, cu zone de necroza şi încărcare
periferică după administrarea substanţei de contrast. La toţi pacienţii au fost
evidenţiate metastaze la distanţă, metastazele hepatice fiind cele mai
frecvente. Concluzii. Metodele moderne radioimagistice sunt importante în
diagnosticul şi stadializarea tumorilor stromale. Datorită recentelor
descoperiri în ceea ce priveşte agenţii specifici chemoterapeutici (imatinib,
glivec), tomografia prin emisie de pozitroni (PET si PET-CT) are rol în
evaluarea raspunsului la terapie. În concluzie integrarea metodelor
imagistice cu cele de medicina nucleara va determina optimizarea evaluării
pacienţilor cu GIST, cu dezvoltarea terapiei specifice şi creşterea ratei de
supravieţuire la aceşti pacienţi.
Cuvinte cheie: GIST, CT, IRM.
C43. IMAGISTICA LIMFOAMELOR RENALE
C. Medar, M. C. Grasu, Ioana G. Lupescu
Departamentul de Radiologie si Imagistica Medicala, Institutul Clinic
Fundeni, Bucuresti
OBIECTIV: Scopul acestei lucrari este de a prezenta aspectele imagistice
curente si particulare ale limfoamelor renale. MATERIAL SI METODA:
Studiu retrospectiv pe o durata de 11 ani (intre 2000 si 2011) bazat pe 43
pacienti cu diagnosticul histopatologic de limfom malign care au prezentat
in decursul evolutiei bolii determinari limfomatoase renale. Nu am intalnit
cazuri de limfom renal primar. Examinarea CT nativ si cu substanta de
contrast i.v. a fost utilizata atat pentru bilantul lezional la debutul bolii cat si
pentru evolutia ulterioara a leziunilor. Fiecarui pacient i s-au efectuat cel
puţin două examene CT. REZULTATE SI DISCUTII: Aspectul cel mai
frecvent intalnit a fost acela de leziuni nodulare multiple bilaterale, hipo-/
sau izodense spontan in raport cu parenchimul renal, cu o priza de contrast
redusa, omogena, rar heterogena. S-au constatat, de asemenea, leziuni
nodulare solitare, infiltrarea difuza, globala a parenchimului renal sau
infiltrarea tumorala perirenală. Limfomul renal secundar a fost in toate
cazurile insotit de adenopatii retroperitoneale, si in 35 cazuri a fost asociat
cu determinari limfomatoase mediastinale, suprarenaliene, hepatice,
pancreatice, osoase si de parti moi. In 4 cazuri, leziunile prezente la debut au
50