CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROEDILITARE - Facultatea de ...

pentru măsurarea parametrilor electici specifici protecţiei contra coroziunii.
Anozii reactivi de zinc se îngroapă la distanţa de 2,50-3,00 m de conductă şi
înainte de montare se degresează şi se curăţă de oxizi cu o perie. Conductele
metalice protejate catodic prin anozi reactivi de zinc se pot considera că satisfac
condiţiile de legare la pământ, dacă rezistenţa de dispersie a ansamblului de
anozi este de maximum 10 .
Protecţia catodică prin drenaj electric se prevede pentru colectarea şi
drenarea spre sursa de producere, printr-un conductor de legătură izolat, a
curenţilor de dispersie din conductele metalice îngropate, astfel încât aceşti
curenţi să nu treacă în pământ.
Protecţia mecanică a izolaţiei conductelor metalice îngropate prevăzute cu
protecţie catodică la subtraversări de ape şi la trecerea prin pereţii căminelor, în
vederea realizării unei separări electrice optime între conductă şi sol (cămine),
se realizează conform STAS 7335/6-80.
Pentru separarea electrică de instalaţiile deservite a conductelor sau reţelelor
de conducte metalice îngropate, protejate catodic, sau pentru secţionarea
electrică a acestora în tronsoane sau zone protejate catodic, se prevăd îmbinări
electroizolante cu nipluri, conform STAS 7335/5-74 sau cu flanşe, conform
STAS 7335/7-87.
Tuburile din oţel se execută prin laminare sau prin sudare pe generatoare
sau în spirală. Ţevile din oţel, fără sudură laminate la cald sunt date de STAS
404/1-87; cele fără sudură trase sau laminate la rece sunt date de STAS 530/1-
87; cele sudate elicoidal sunt date de STAS 6898/2-80; iar cele sudate
longitudinal sunt date de STAS 7656-90. Aceste ţevi au diametrul exterior de 6-
1.600 mm şi lungimea de 0,5-16,0 m.
Comparativ cu tuburile din fontă, tuburile din oţel rezistă la presiuni mai mari
şi la sarcini dinamice sunt mai elastice, putându-se îmbina în orice sistem; sunt
mai ieftine cu 20-30 şi mai uşoare cu 50-55 , având grosimi ale pereţi-lor
mai mici, şi se montează mai repede, având lungimi mai mari, respectiv îmbinări
mai puţine. Se distrug însă mai repede datorită agresivităţii apei din interior
sau apei şi solului din exterior.
Se îmbină prin sudură autogenă sau electrică, prin flanşe sudate sau
montate prin filetare (în cazul îmbinărilor din interiorul clădirilor), cu manşon
ştemuit (în cazul conductelor îngropate) sau cu manşon filetat în cazul
conductelor filetate la capete. La îmbinarea prin filetare, pe filetul capătului
tubului care trebuie îmbinat se înfăşoară fuior de cânepă muiat în miniu de
plumb, după ungerea acestui capăt cu ulei de in fiert şi se înşurubează apoi
mufa filetată a celuilalt tub până la refuz.
Se folosesc piese de legătură din fontă de presiune sau din oţel,
confecţionate prin sudură în atelier sau pe şantier şi izolate la interior şi la
exterior împotriva coroziunii.
17