CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROEDILITARE - Facultatea de ...

La umidităţi mai mari de 99,5 poate să apară fenomenul de umflare a
nămolului, când încep să se formeze spori ai microorganismelor în loc de
flocoane. În general, nămolul activat reprezintă circa 12 din conţinutul
bazinului de aerare, iar în decantoarele secundare nu se recomandă ţinerea
acestuia mai mult de 6 h deoarece putrezeşte. Substanţele toxice cele mai
defavorabile sunt: ţiţeiul, cromul şi arsenul. Detergenţii au influenţă defavorabilă
prin spuma ce o formează. Vârsta normală a nămolului, dată de timpul mediu în
care o particulă din materiile în suspensie rămâne sub aerare, este de ordinul a
3,5 zile. După acest timp potenţialul nămolului activat poate coborî până la zero.
Procesul de epurare a apelor de canalizare are loc în două faze. În primele
două ore după intrarea apelor sunt mineralizate materiile organice uşor
oxidabile, micşorându-se brusc CBO iniţial cu circa 50 şi consumându-se
complet oxigenul pentru procesele de oxidare. În faza a doua a procesului de
epurare se continuă oxidarea mai înceată a substanţelor azotoase greu
oxidabile, deficitul de oxigen apropiindu-se de zero, datorită acumulării în lichid
a unei părţi din oxigenul aerului introdus pentru oxidarea substanţelor organice.
După 6-10 ore se termină procesul de oxidare rezultând un lichid care nu mai
putrezeşte şi care conţine nitraţi şi oxigen în soluţie.
Turbiditatea şi mărimea flocoanelor influenţează în mare măsură
descompunerea substanţelor organice. Concentraţia în flocoane de nămol
activat poate ajunge la 7.000 mg/l.
După sistemul de aerare, bazinele de aerare pot fi cu aerare pneumatică,
mecanică sau mixtă. În cazul aerării pneumatice apa preia jumătate din oxigenul
necesar prin dizolvare la suprafaţa ei, iar cealaltă jumătate din aerul comprimat
introdus în mod artificial. La aerarea mecanică oxigenul se ia în întregime din
atmosferă prin agitarea apei cu diferite dispozitive. Aerarea mixtă reprezintă o
combinaţie a aerării pneumatice cu cea mecanică. În unele cazuri se folosesc
două sisteme de aerare mecanică.
Bazinele de aerare pot fi alimentate concentrat sau fracţionat cu ape de
canalizare, adică cu tot debitul acestor ape la capătul din faţă al bazinului sau cu
proporţii diferite de debit în puncte distincte din lungul bazinului (sistem Gould).
În ambele cazuri, nămolul activat este introdus la capătul din faţă al bazinului.
La alimentarea concentrată nămolul de recirculaţie este folosit odată de întregul
debit de apă de canalizare, degradându-se numai la început şi apoi
regenerându-se treptat. În C.S.I. s-a propus introducerea fracţionată a
nămolului în lungul bazinelor de aerare.
În funcţie de schema tehnologică adoptată, bazinele de aerare pot fi cu
epurare incompletă (parţială) sau cu epurare completă, după cum realizează
numai prima fază a procesului de epurare sau ambele faze ale acestui proces.
73